Sambata, 04 ianuarie 2014

Alo, departamentul Relatii cu Investitorii?

“Alo!” “Da, spuneti” “Buna ziua! Sunt interesat sa cumpar actiuni ale firmei dvs. Cine imi poate oferi cateva informatii despre compania dvs.?” “Nu stiu. Aveti rabdare sa verific”. Si incepe o melodie. “Hmmm, m-a pus pe hold”, imi zic. “Mai sunteti acolo?” “Da!” “Aveti legatura!” La capatul celalalt se aude alta voce, iar eu reiau politicos introducerea si imi exprim solicitarile. “M-ar interesa sa stiu cateva informatii despre background-ul membrilor C.A. si proiectele pe care le aveti in vedere pentru perioada urmatoare. Raspunsul imi secera mintea precum toporul buturuga. “Nu oferim astfel de informatii. Tot ce doriti este la noi pe site si publicat la bursa”, si imi tranteste telefonul in nas.

Conversatia de mai sus este o relatare despre culegerea de informatii privind o companie listata. Pe piata de capital din Romania exista reguli stricte privind transparenta, unele pentru emitenti, altele pentru entitatile pietei. Ce-i drept, nu tot ce ma interesa se regaseste printre obligatiile de raportare prevazute de Regulamentul C.N.V.M. nr 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare. La baza deciziei de investire stau o multitudine de factori, care pot fi adusi la cunostinta publicului printr-o comunicare constanta si specializata, realizabila prin crearea unui departament de Investor Relations (IR). In timp ce in Romania se pune problema existentei acestor departamente, companiile noastre fiind la inceput de drum, in tarile occidentale se pun intrebari privind noile tehnici si metode care pot fi utilizate.

Companiile publice ale caror actiuni sunt tranzactionate pe bursele cu traditie au ofiteri dedicati activitatii de relatii cu investitorii, pentru ca acestea au vazut dincolo de aspectele imediate (bani cheltuiti fara razultate instante). Oamenii de IR se ocupa de relatia cu actionarii, de organizarea AGA, de conferintele de presa, de intalniri private cu investitorii, de crearea si intretinerea sectiunii website-urilor dedicate IR si de raportul anual. Functia unui departament de IR este si de a transmite informatii cu privire la valori intangibile, precum politica societatii cu privire la guvernanta corporativa si responsabilitatea sociala.

Multi sunt cei care recunosc public importanta comunicarii, putini sunt transparenti cu investitorii. Realitatea arata ca numarul emitentilor care au departamente de Investor Relations este redus. Cele mai multe dintre companiile tranzactionate la B.V.B. (fie piata reglementata, fie Rasdaq) se limiteaza sa anunte informatiile financiare, contractele care depasesc o anumita valoare si alte date impuse de reglementarile emise de autoritatea pietei de capital. Putini sunt emitentii care iau in considerare micul actionar, care ii acorda o atentie aparte.

Actorii pietei locale au explicat companiilor sa furnizeze informatii din timp si sa fie mult mai transparente pentru a-si creste valoarea actiunii. A devenit impetuos necesara existenta activitatii specifice de Investor Relations pentru companiile publice, cu scopul declarat de a facilita comunicarea dintre ele si investitorii lor. Lipsa comunicarii cu micii actionari duce de multe ori la neincrederea in consiliile de administratie sau in managementul companiei. Crearea unui departament specializat pentru relatia cu investitorii duce implicit la satisfacerea unei nevoi fine a acestora, de a “controla” cat mai bine politica societetatii in care a investit. “A controla” este utopic folosit aici, intrucat actionarul minoritar al unui emitent, care are mii de astfel de investitori, nu poate influenta decisiv hotararile adoptate, insa fiind informat i se creeaza impresia ca este parte a companiei si detine controlul asupra acesteia.

Pentru multe dintre companiile ale caror actiuni sunt tranzactionate la bursa, activitatea de PR (si cea IR in mod special) este considerata a fi inca un moft pe care si-l permit doar cei care n-au ce face cu banii. Discutia despre existenta activitatii de IR are loc in conditiile in care putine sunt companiile autohtone care au contientizat beneficiile activitatii de comunicare si in care exista departamente specializate. Departamente de PR gasim in special la companiile care au in spate un actionar majoritar care este la randul lui listat pe o bursa din afara. PR-ul nu vinde imediat, precum promotiile si publicitatea, rezultatele nu se vad in cifre. PR-ul se vede in faptul ca firma are o buna reputatie pe piata si, in cele din urma, se ridica in mod sanatos si sigur printre alte sute de mii de firme, fara a apela la retete spectaculoase.

Ce pierd din vedere companiile?

PR-ul conduce pe termen lung la cresterea valorii companiei.

Este important pentru un emitent sa comunice din timp si cat mai transparent informatiile pentru a putea preintampina crizele de imagine.

Comunicarea cu investitorii confera acestora sentimentul ca primesc ceva in schimbul investitiilor.

O comunicare periodica ar duce la cresterea numarului de investitori, o populatie cu un background general privind piata de capital si intr-un final la mai putine probleme.

Comentariu de Victor Stanila, PR Officer in cadrul societatii de brokeraj Tradeville

Lasati un comentariu