Luni, 22 septembrie 2014

Banca centrala a Elvetiei isi pastreaza munitia

Am scris joi ca nu vad nicio legatura intre scandalul in care este implicat guvernatorul bancii centrale a Elvetiei, Philipp Hildebrand, si posibilitatea/oportunitatea recentrarii pragului minim oficial de toleranta pentru EUR/CHF mai sus de 1.20 (vedeti “Despre credibilitatea bancii centrale a Elvetiei”; 5 ianuarie). Pentru un speculator o expunere long EUR/CHF nu este despre iminenta recentrarii pragului oficial stabilit pe 6 septembrie, ci despre asimetria risk/reward favorabila. Credibilitatea bancii centrale sufera acum o lovitura, ma indoiesc ca institutia va risca o noua lovitura lasand pragul 1.20 sa cada. Daca privim din aceasta perspectiva, scandalul reprezinta un factor pozitiv in ecuatia risk/reward a unei expuneri long EUR/CHF intrucat motivatia bancii centrale de a apara 1.20 ar trebui sa fie cu atat mai puternica.

Scandalul continua sa tina ocupate primele pagini ale mediei internationale, dar notati ca potrivit cifrelor anuntate vineri preturile la nivelul consumatorilor elvetieni au scazut in decembrie cu 0.7% y/y si acesta nu este doar al treilea declin consecutiv dar si cel mai important din ultimii doi ani. Si amintiti-va ca dupa ultima sedinta de politica monetara de anul trecut din 15 decembrie banca centrala a Elvetiei a indicat ca este pregatita sa ia “masuri suplimentare” in orice moment daca perspectivele economice si riscurile deflationiste genereaza oportunitatea acestor masuri.

In comunicatul emis la mijlocul lunii trecute banca centrala estimeaza pentru 2012 o scadere a preturilor de numai 0.3% si apoi o crestere a preturilor de 0.4% in 2013. Comparati aceste cifre cu cele estimate la sedinta precedenta din 15 septembrie (si notati ca aceasta sedinta a avut loc dupa ce banca centrala a facut anuntul pragului pentru EUR/CHF): o scadere a preturilor de 0.3% in 2012 si o crestere de 0.5% in 2013. Tinand cont de modul in care a escaladat criza zonei euro si deteriorarea severa a perspectivelor economice ale blocului in perioada dintre cele doua sedinte de politica monetara, ne-am fi asteptat probabil sa vedem o ajustare mai importanta a estimarilor privind evolutia preturilor pentru urmatorii doi ani. Notati ca ambele seturi de estimari au fost facute luand in considerare “o depreciere suplimentara a francului” care cel putin deocamdata nu se intampla.

Pe 15 decembrie banca centrala a mai indicat ca “scenariul unei escaladari suplimentare a crizei datoriilor publice in Europa nu trebuie exclus (…) Mai mult, luand in considerare relatiile stranse cu zona euro, perspectivele economice ale Elvetiei sunt puternic conditionate de modul in care va evolua criza”. Semnalul este ca banca centrala vrea sa-si pastreze munitia pentru un timp, si “masurile suplimentare” vor fi justificate de o deteriorare suplimentara a conditiilor economice din zona euro si/sau o escaladare a crizei blocului si vor fi insotite/precedate de ajustari mai notabile ale estimarilor privind evolutia preturilor la nivelul consumatorilor elvetieni.

Intre timp, asimetria risk/reward favorabila unei expuneri speculative long EUR/CHF ramane intacta.

Comentariu de Mihai Nichisoiu, analist piete internationale in cadrul societatii de brokeraj Tradeville

Lasati un comentariu