Joi, 27 martie 2014

Cand unu plus unu nu fac doi

Toamna pe care tocmai o lasam in urma a fost una foarte obositoare pentru investitori. Treptat, la inceput mai subtil, insa in ultima perioada din ce in ce mai brutal pe piete se instaureaza un “zgomot de fond” tot mai puternic. Datoriile suverane – despre ele vorbim – au anihilat orice strategie sau politica de investitii. Analiza fundamentala, analiza tehnica palesc in fata informatiilor sau chiar a zvonurilor privind evolutia randamentelor titlurilor de stat ale tarilor din zona Euro.

Vorbim de o piata unde pesimismul a atins, din nou, cote ridicate si unde pe rand cate o tara este luata in vizorul investitorilor. Pe rand Grecia, Italia, Spania, Belgia, Franta iar mai nou chiar Germania ofera motive de deprimare investitorilor. Motive obiective sau subiective. Lipsa de reforma a statului, un sistem bancar necapitalizat suficient si detinator a unor active bancare care genereaza pierderi semnificative, o clasa politica inapta in actiona la timp si decisiv … si multe altele sunt motivele care faca ca pietele sa pulseze intr-un mod pesimist scazand uneori haotic pentru a avea reveniri care nu pot fi sustinute.

Este interesant de observat ca in aceasta saptamana SUA a reusit sa se imprumute pe 5 ani la un minim istoric de randament oferit (sub1%) in timp ce tarile europene inregistreaza maxime ale dobanzilor pe care trebuie sa le plateasca pentru a gasi finantare pe pietele de capital. Este justificata o atare stare de fapt?

Teoretic este greu de oferit un raspuns afirmativ. Ceea ce se produce in UE (in termeni de PIB) depaseste cu circa 1700 mld USD ( la nivelul anului 2010) ceea ce produce SUA, in timp ce datoria totala a UE este mai mica decat cea a SUA. Cu alte cuvinte Uniunea Europeana produce mai mult intr-un an si are datorii mai mici decat SUA insa investitorii considera, in mod vadit, SUA ca o zona mult mai sigura pentru a-si plasa banii.

Practic neincrederea investitorilor in UE si in special in zona EURO, nu vine dinspre cifre ci dinspre modul in care functioneaza UE. In definitiv ce fel de uniune este UE? Cu sisteme fiscale profund diferite, cu aparate de stat functionand inegal, cu populatii cu mentalitati uneori diametral opuse si mai ales cu o faramitare a clasei politice care face consensul o himera, Uniunea Europeana este departe de a fi o zona omogena. Acest fapt permite celor care isi plaseaza banii sa ceara randamente din ce in ce mai mari fapt care produce o spirala de neincredere si mai mare in sansele Uniunii de a gestiona actuala criza.

Desi cifrele nu arata extrem de rau, incapacitatea Uniunii de a reactiona la problemele financiare pe care le traverseaza lasa loc pentru speculatii de un negativism exagerat. Chiar daca in matematica 1+1=2, in economie deseori asteptarile investitorilor fac ca acesta ecuatie simple sa nu mai fie adevarata.

Pentru a restabili egalitatea matematica este nevoie, intr-un timp extrem de scurt, ca liderii Uniunii sa ofere pietelor o argumentatie extrem de puternica. Fie ca vorbim de emiterea de euro-bonduri, fie de un rol mai pregnant al Bancii Central Europene, este nevoie de masuri care sa arate pasi concreti si foarte energici in directia unei uniuni monetare functionale si care sa respecte aceleasi reguli. Sa vedem daca finalul acestui an va aduce astfel de masuri!

Comentariu de Alin Brendea, director de operatiuni in cadrul societatii de brokeraj Prime Transaction

Lasati un comentariu