La patru ani de la declansarea celei mai severe crize economico-financiare mondiale de la finele celui de-Al Doilea Razboi Mondial economiile dezvoltate se confrunta cu criza datoriilor suverane. Statele Unite si-au pierdut rating-ul AAA (la inceputul lunii august), iar in Zona Euro autoritatile au intervenit pentru salvarea Greciei (deja la al doilea Program), Irlandei si Portugaliei.
Criza finantelor publice pare sa fi intrat intr-o noua etapa in Europa, prin propagarea catre economiile cu o dimensiune importanta (Italia – l’homme malade de l’Europe – a devenit in vara acestui an tinta atacurilor speculative ale pietelor financiare). Prima de risc (CDS) a Italiei a crescut cu peste 60% in ultimele 2 luni. Insa cresteri importante a consemnat in ultima perioada si CDS-ul Frantei (peste 70% de la jumatatea lunii iulie pana in prezent) si se apropie de pragul de 200 p.b..
De fapt, in Zona Euro nu s-au identificat inca solutii credibile (pentru pietele financiare) menite sa contracareze aceasta criza.
Printre factorii fundamentali care au determinat criza datoriilor suverane in Europa se mentioneaza climatul macroeconomic mondial si constructia imperfecta a Uniunii Monetare.
Economia mondiala a traversat cea mai buna perioada din ultimele decenii in anii premergatori declansarii crizei financiare in Statele Unite (intervalul de glorie al „Great Moderation”). Excesul de lichiditate pe mapamond (determinat de excesul de economisire din Asia), apetitul crescut pentru risc al fluxurilor internationale de capital, perceptia redusa a riscului la nivelul bancilor au contribuit la acumularea unor dezechilibre importante in randul economiilor dezvoltate.
In continuare voi prezenta pe scurt dezechilibrele structurale acumulate in Zona Euro in perioada premergatoare declansarii crizei financiare in urma cu patru ani de zile. Aceste dezechilibre s-au intensificat in anii de criza, contribuind la criza datoriilor suverane din Europa.
In primul rand, se mentioneaza nivelul ridicat al datoriei acumulate de sectorul privat din Zona Euro. Cum se poate observa in graficul alaturat, creditul contractat de sectorul privat din regiune a consemnat o crestere importanta in primul deceniu de la lansarea monedei unice. Creditul neguvernamental in Zona Euro a crescut de la 99% din PIB in 1999 la 142% din PIB in 2008 (146% din PIB in 2010). Iar ritmul de evolutie a accelerat in perioada 2005-2008 (7 p.p. pe an).
Aceasta evolutie a fost determinata de climatul macroeconomic mondial din perioada premergatoare crizei, caracterizat prin: nivelul redus al costurilor de finantare (pe fondul excesului de lichiditati din economia mondiala, cauzat de economisirea din Asia), ritmul bun de evolutie a economiei mondiale, apetitul crescut al sistemului bancar fata de risc (bancile cautau alternative mai bune de plasare a fondurilor, dat fiind nivelul redus al randamentului oferit de plasamentele fara risc). Acesti factori au contribuit la cresterea preturilor activelor (in unele economii, evolutie nesustenabila, mult peste nivelul determinat de factorii fundamentali (situatie de supraincalzire)).
Comentariu de dr. Andrei Radulescu, senior analist in cadrul societatii de brokeraj Target Capital









