Duminica, 23 februarie 2014

Criza zonei euro – o afacere neterminata

Nu este ca si cum S&P ne-a spuns vineri ceva ce nu stiam deja. Anuntul retrogradarilor multiple insa muta atentia asupra unor evenimente si premise care sugereaza ca problemele zonei euro sunt departe de a se fi terminat.

In primul rand notati ca Germania nu a fost retrogradata. Franta insa da. Ma intreb cum vor arata de acum inainte negocierile dintre Paris si Berlin in particular in perspectiva alegerilor prezidentiale din Franta.

Germania continua sa refuze conceptul unei uniuni de transferuri fiscale, dar fara transferuri fiscale si/sau monetizarea deficitelor suverane de catre Banca Centrala Europeana este dificil de imaginat cum se va reusi o intrerupere rezonabila a crizei blocului. Ceea ce s-a decis la finalul anului trecut se rezuma la o regurgitare a Euro-Plus Pact, o initiativa bilaterala Merkel/Sarkozy din martie – sau, asa cum nota cineva recent, autoritatile vor sa instaleze alarme de incendiu intr-o cladire care este deja mistuita de flacari. Nemaivorbind ca dorinta Berlinului de a transforma zona euro intr-o colectie de bugete inca si mai austere este supusa acum criticilor venind din partea BCE si notati in acest sens aprecierea facuta joi pentru FT Deutschland de catre Joerg Asmussen, membru al consiliului executiv al bancii centrale, potrivit careia mesajul ferm al acordului pan-european din decembrie este “diluat substantial” in negocierile curente.

Apoi, devine tot mai greu de masurat capacitatea Atenei de a-si onora in martie obligatii financiare suverane in valoare de peste 14 miliarde EUR. FT a relatat vineri ca negocierile dintre Atena si creditorii sai centrate pe implicarea sectorului privat in restructurarea datoriei publice a Greciei s-au prabusit. Si deocamdata Berlinul si Parisul conditioneaza continuarea sprijinului financiar international de incheierea unui acord intre Atena si creditorii sai privati. Discutiile ar putea fi reluate in aceasta saptamana dar pentru FMI Grecia pare o cauza deja pierduta iar perceptia pe care o vad acum in multe cancelarii si parlamente europene este ca riscul sistemic al unui default si chiar exit din zona euro ale Greciei s-a redus semnificativ.

Intre timp lichiditatea oferita bancilor de catre BCE se intoarce la banca centrala sub forma de depozite si volumul acestora stabileste noi recorduri aproape zilnic (grafic 1). La sfarsitul anului trecut perceptia a fost ca bancile vor folosi aceasta lichiditate pentru a cumpara bonduri guvernamentale ale statelor periferice si semi-periferice ale blocului in conditiile in care BCE nu este pregatita deocamdata sa treaca granita dintre lichiditate si solvabilitate. Dar pariul are toate sansele sa nu functioneze intr-un context in care bancile realizeaza ca multe dintre problemele si ingrijorarile prezente isi au originea tocmai in detinerile de bonduri guvernamentale – si amintiti-va ca nici in vara 2007 bancile europene nu au folosit injectiile de lichiditate facute atunci de BCE pentru a-si majora expunerea pe active americane subprime.

Incepand de aseara nici EFSF nu mai este AAA. Dar chiar clasat AAA fondul s-a chinuit sa atraga capital in ultimele luni, de fiecare data doar cateva miliarde EUR desi in toamna autoritatile politice ale blocului vorbeau de o extindere a capitalizarii EFSF de ordinul trilioanelor EUR. In debutul acestei luni EFSF a reusit sa stranga 3 miliarde EUR via o emisiune de bonduri cu scadenta la 3 ani, dar privind distributia investitorilor in aceasta emisiune vedem ca 76% din cerere a venit din zona euro in timp ce Asia a contribuit pentru numai 12%. Nu a promis Japonia anul trecut ca va cumpara 20% din emisiunile EFSF?

Problemele Greciei sau ale Italiei au fost cunoscute de investitori si tolerate atata timp cat investitorii au avut senzatia ca absenta unei uniuni fiscale in zona euro era doar formala dar ca la nivel informal, in situatii de urgenta, Germania sau Franta erau dispuse la transferuri fiscale dinspre centrul blocului catre periferiile acestuia. Aceasta senzatie a generat o decada de convergenta a dobanzilor suverane europene.

Convergenta dobanzilor a marcat nasterea unui organism. Acum, divergenta dobanzilor suverane europene semnalizeaza moartea aceluiasi organism (grafic 2). Si asa cum am vazut din reactia pe care cancelarul german Angela Merkel a avut-o imediat dupa anuntul S&P, Berlinul continua sa creada ca austeritatea poate conduce la o noua era a convergentei in zona euro intr-un moment in care blocul se confrunta cu retrogradari ale ratingurilor suverane, crize bancare si recesiuni, momente electorale importante si o deteriorare profunda a sentimentului public atat in statele debitoare cat si in cele creditoare.

Criza zonei euro este o afacere neterminata, si un nou episod al acestei crize ramane o chestiune de timp si nu de posibilitate.

Grafic 1: Dinamica din ultimii ani a volumului depozitelor tinute de bancile din statele membre ale zonei euro la Banca Centrala Europeana (in miliarde EUR)

Grafic 2: Evolutia pe termen lung a ecartului dintre dobanzile suverane ale mai multor state membre ale zonei euro la scadenta de 10 ani si dobanda bondurilor guvernamentale germane la aceeasi scadenta (in puncte procentuale de baza)

Comentariu de Mihai Nichisoiu, analist piete internationale in cadrul societatii de brokeraj Tradeville

Lasati un comentariu