Marti, 14 ianuarie 2014

Cum sa supravietuiesti unui bubble financiar. Nu incercati asta acasa

Sursa: barelyadraft.com

In aproape toate cazurile, la radacina unei crize financiare se afla un bubble financiar, scrie Investopedia.com. Dar oare cum se formeaza acest bubble, din ce motiv se sparge si cum pot investitorii sa faca profit inainte de a incepe panica? Conditiile de baza ale unei crize sunt o perioada lunga de cresteri ale preturilor si intrarea pe piata a unui numar mare de investitori.

In bucataria unei crize

Caracteristicile definitorii ale unui bubble sunt cresterile agresive de preturi si intrarea pe piata a unui numar mare de investitori. Investitorii nu trebuie sa uite ca, de cele mai multe ori, un bubble e bazat pe valori fundamentale atractive care atrag fluxuri mari de capital. Dar, de la un anumit punct, fluxul de cash depaseste cu mult sumele ce ar putea fi justificate de valorile reale ale respectivelor active. Acel punct marcheaza sfarsitul unei piete de tip bull si inceputul uneia bear. Un bubble este „hranit”, in primul rand, de lacomia investitorilor. Cand aceasta lacomie se transforma in frica, atunci apare si criza, pe masura ce investitorii intra in panica si vor sa-si vanda cat mai rapid activele.

Factorii

Pe langa lacomie si frica, istoria ne arata ca mai exista si alti cativa factori care pot provoca o criza financiara:

1. un raport active/datorii nepotrivit

2. utilizarea excesiva a sistemului de crestere a capitalului investit

3. asumarea de riscuri excesive

4. nepotriviri de curs valutar

In mod frecvent, unul sau mai multi factori sunt prezenti, iar efectul fiecare factor este marit de celelalte.

1. Un raport active/datorii nepotrivit

Aceasta eroare se intampla atunci cand exista o diferenta semnificativa intre durata investitiilor si imprumuturilor unei companii si depozitele sale. Acest factor a fost decisiv in colapsul din 2007 al Bear Stearns si falimentul din 2008 al Lehman Brothers. Ambele institutii financiare erau extrem de dependente de finantari pe termen scurt pentru a-si putea derula operatiunile. Activele detinute de aceste companii nu au putut fi transformate in cash in timpul crizei, platile pe termen scurt nu au mai putut fi facute la timp astfel ca falimentul a fost inevitabil.

2. Utilizarea excesiva a sistemului de crestere a capitalului investit (leverage)

Nepotriviri ale raportului amintit mai sus este prezent, in anumite grade, in multe institutii financiare. De fapt, unul dintre scopurile acestor companii este sa faciliteze transformarea depozitelor pe termen scurt in imprumuturi pe termen lung. In conditii normale, aceasta nepotrivire nu reprezinta o problema importanta. Totusi, problema devine acuta daca institutiile respective folosesc sistemul de crestere exponentiala a capitalului administrat. Acest sistem a crescut exponential si nepotrivirea raportului active/datorii in cazul celor doua companii amintite. Un alt caz de faliment rasunator, care exemplifica informatiile de mai sus este cel al Long-Term Capital Management (LTCM) din 1998.

3. Riscul excesiv

O alta cauza a crizelor financiare o reprezinta riscul excesiv pe care si-l asuma institutiile financiare. Asta ar putea sa se intample intentionat, ca atunci cand bancile comerciale au facut investitii riscante pe piata imobiliara in anii ’80, speculatii care au dus la declansarea unei crize. Riscul excesiv poate fi asumat si fara voie; bancherii de investitii care au cumparat obligatiunile garantate prin ipoteci inainte de criza din 2008 credeau ca acestea sunt sigure.

Intr-un alt esec rasunator, managerii Long-Term Capital Management (LTCM) credeau ca portofoliul sau prezenta un risc minor pentru ca fiecare dintre tranzactiile fondului era compensat de alte tranzactii. Totusi, cand pietele s-au confruntat cu o mare volatilitate, in 1998, toate tranzactiile LTCM au inceput sa se miste in aceeasi directie, provocand pierderi masive si panica.
4. Nepotriviri de curs valutar

Guvernele au uneori mari probleme atunci cand se imprumuta intr-o moneda straina. Pot aparea crize provocate de datorii facute in moneda straina, asa cum a fost criza Americii Latine din anii ’80, criza asiatica din 1997 si intrarea in incapacitate de plata a Argentinei din 2002. In toate aceste cazuri, guvernele respective au emis titluri de stat sau au primit imprumuturi in moneda straina. Atunci cand moneda acestor tari a inceput sa se devalorizeze, costul platii datoriei a crescut dramatic, provocand o criza.

Impactul economic al unei crize financiare

Crizele financiare nu au mereu un impact economic sever. Crahul bursier din SUA, octombrie 1987, a fost unul dintre cele mai mari din istoria tarii, dar piata si-a revenit repede iar impactul economic a fost minim.

Pe de alta parte, unele crize financiare sunt devastatoare. Un exemplu este declinul pietei imobiliare si a bursei in Japonia, care a inceput in 1990 intr-o perioada deflationista, iar efectul, o crestere sub trendul pietei, a persistat aproape doua decenii. Intr-un alt caz, criza asiatica din 1997, revenirea a fost destul de rapida, dar efectele pe termen scurt au fost extrem de dure. In anul urmator, cresterea PIB-ului s-a contractat cu 13,1% in Indonezia, 7,3% in Malaezia si 10,5% in Thailanda. Din pacate, nu exista motive evidente care sa explice de ce anumite economii sufera si altele nu. Totusi, se pare ca masurile de reducere a severitatii crizei ajuta de multe ori.

Prevenirea si atenuarea crizelor financiare

Cheia in minimizarea efectelor unei crize financiare consta in doua principii, explicate in cartea „Lombard Street” (2005) de Walter Bagehot.

1. Furnizarea de lichiditati adecvate sistemului financiar: in timpul crizei din 2008, Fed si celelalte banci centrale au micsorat rata dobanzii pentru a furniza lichiditati sistemului financiar.

2. Cresterea sigurantei in sistemul bancar: asta previne situatia in care clientii intra in panica si incep sa faca retrageri masive din banci. Increderea clientilor poate fi mentinuta prin garantarea de catre guvern a depozitelor.

Cum trebuie sa reactionezi

Un factor decisiv in aceasta problema este viteza cu care se aplica politicile de atenuare a impactului. Astfel, cu cat factorii de decizie recunosc mai devreme criza si reactioneaza in consecinta, cu atat efectele acesteia sunt mai mici.

Cum pot investitorii sa traverseze o criza financiara?

Exista o gluma printre investitori: „Daca-ti pastrezi sangele rece cand toti ceilalti din jurul intra in panica, inseamna ca nu esti suficient de atent”. Gluma este buna, dar principiul investitional pe care-l parodiaza reprezinta cheia succesului in perioade de criza.

Este dificil sa eviti achizitiile in timpul unui bubble. Nimanui nu-i place sa priveasca de pe margine in timp ce toti ceilalti fac bani. Istoria ne arata insa ca, intotdeauna, un bubble se va sparge. Unii investitori pot avea un fler extraordinar care-i ajuta sa cumpere la inceput si sa vanda chiar inainte sa inceapa panica, obtinand maxim de profit. Dar aceste cazuri sunt foarte rare si nu pot constitui decat exceptia care intareste regula.
Daca cresterea unui bubble se intampla in timp, caderea preturilor are loc cu o rapiditate uimitoare. Nu degeaba exista o vorba: „Taurul (bull market) urca pe scari, dar ursul (bear market) sare pe geam”. Uneori insa, vanzarea rapida la orice pret are sens. Daca vanzarea short nu face parte din strategia companiei iar activele care isi pierd rapid din valoare constituie doar o mica parte dintr-un portofoliu diversificat, cei mai multi investitori ar avea dreptate sa grabeasca vanzarea.

Concluzia

Pietele reprezinta suma emotiilor a multe milioane de investitori. Astfel, este normal ca ele sa cunoasca valuri de optimism sau de pesimism. Daca un investitor este capabil sa ignore nebunia multimii si sa se focuseze pe scopurile sale, acestea au mari sanse sa fie atinse. Conceperea unui plan bun si urmarea lui, in timp, este cheia succesului unei investitii. Asta e adevarat atat in conditii normale de piata cat si in timpul unei crize.

dinu.boboc@economictimes.ro

Lasati un comentariu