Vineri, 11 aprilie 2014

De ce solutiile nu sunt suficiente?

In toata invalmaseala creata de reducerea salariilor, pensiilor, ajutoarelor sociale, etc. (vazusem in unele ziare apelative de genul „guvernul satar”), trebuie spus ca lumea a uitat, dupa umila mea parere, un element important: efectele propagate.  Acelasi principiu ca atunci cand aruncam o piatra intr-un rau: valuri-valuri ce se formeaza ulterior.

Intr-o societate normala, bugetarii si „privatii” ar trebui sa fie in relatie de simbioza: unii nu pot fara ceilalti. Repercusiunile asupra bugetarilor vor privi si pe cei din mediul privat: salariile lor scazute vor antrena efecte, din pacate, nu doar psihologice, legate de scaderea salariilor din mediul privat. Salarii taiate rezulta putere de cumparare mai mica. Iar daca nu stimulam consumul, cum am putea sa ne revenim?

Absenta masurilor eficiente, concrete (de pilda, reducerea fiscalitatii, practicata cu succes de vecinii de la sud), putea grabi redresarea statului. Dar, din pacate, spirala incepe sa se formeze la noi. Daca imi permiteti, cresterea impozitelor directe si indirecte (TVA este impozit de fapt, si nu taxa) nu este decat o chestiune de timp. Pe langa argumentele economice insa, exista o problema si mai serioasa: lipsa de credibilitate a unei administratii eminamente ineficiente. Dar atentie, nu este vorba de critici politice: ceea ce se intampla acum este de fapt o rabufnire a cca 20 de ani de incompetenta. De ce nu s-a vazut asta pana acum, sau de ce nu a fost atat de evidenta ineficienta institutiilor statului? Pentru ca, oricat de blamata ar fi administratia „comunista”, un singur bun a lasat, macar la nivel macroeconomic: datorie externa zero. Datoriile platite la timp. Efectele nocive ale cresterii datoriilor statului nu s-au vazut asa de stringent atunci nu pentru ca se fura mai putin, ci pentru ca porniseram de la zero si automat ca, de exemplu, un -1 % / -2 % din PIB nu este atat de ingrijorator precum un -7 % / – 9 %.

Alt exemplu: evaziunea fiscala. Se facea si atunci, dar de la evaziuni la sifonariile de cartier si TEC-urile de suc, s-a ajuns la elemente mult mai mari. 40 % economie neagra in PIB? Poate da, poate nu. Cine stie? De fapt, nici nu conteaza. De ce? Pentru ca la o asemenea cifra, pe care unii si altii o avanseaza fara acoperire, nici nu ne dam seama cat de mult reprezinta, sa spunem, un + / – 10-15 %. Este enorm! Iar costurile acestei nesigurante, le platim toti.

De ce si cei din mediul privat sunt sau ar trebui sa fie ingrijorati? Doar anul acesta, 140.000 de bugetari vor „umfla” piata muncii. Vor fi si oameni care vor face concurenta pentru ocuparea posturilor. Chiar si in domeniul privat. Asadar, influxul de forta de munca va crea avantaje pentru angajatori. Pentru patronate. De ce? Daca prezentele conditii de munca nu convin, tie ca angajat, esti liber sa pleci, exista cel putin inca 150 de potentiali angajati in locul tau. Trist, dar adevarat. Competitia va pune angajatii si forta de munca in general, intr-un dezavantaj considerabil.

Desigur, exista si locuri unde angajarile se fac „pe bune”. Dar acestea sunt din ce in ce mai putine. Problema este si devine si mai spinoasa cand acest influx pe piata muncii este completat de generatii si generatii intregi de „someri cu diploma”. Nu doresc sa jignesc pe nimeni, cu atat mai putin studentii, dar din pacate, statul, asa cum este el, nu este in stare sa creeze locuri de munca: direct, prin propriile angajari si indirect, prin atragerea de investitii straine, dar atentie,  directe si certe, nu activitati precum lohn-ul. Acestea fac mai mult rau. Nu suntem singurul stat in aceasta situatie: Spania are 44% somaj in randul tinerilor. Tineri care ar trebui sa reprezinte forta majora in domeniul angajarilor. Sunt curios cum ar arata datele pentru Romania, dar sincer, din fostii colegi de facultate, cunosc mai multi someri decat angajati. Penuria locurilor de munca este acuta!

Un alt semn ca lucrurile nu merg bine: volatilitatea sporita a bursei. Da, aceasta institutie, barometrul cel mai sensibil al activitatii economice a unei tari, scade si creste cu procente, candva considerate povesti. In luna curenta am avut cresteri de +13 %, dar si prabusiri la fel de spectaculoase (cea mai recenta, in 26 mai 2010, zi neagra pentru BVB).

Bun, vedem ce e in neregula. Ce ne lipseste? Ce lipseste legislativului si executivului de 20 de ani incoace? Inclusiv cand economia „duduia”, era volatila.

Cer clementa anticipata pentru cei care vor fi dezamagiti de raspuns: oameni credibili, care sa implementeze solutii credibile si care sa aiba raspunsuri credibile. Nu e solutia la care v-ati asteptat, nu-i asa? Dar, sa vedem:

-          C(apacitate)oamenii ar urma lideri care au capacitate clara si reala de sacrificii, nu declarative;

-          R(esponsabilitate), dar reala, pentru alegeri si/sau solutii, nu exprimata prin asumari sau declaratii bombastice;

-          E(mpatie), empatia politicienilor si a clasei conducatoare intrun cuvant, cu amaratii pe care ii conduc;

-          D(ecenta), lucru care le lipseste cu desavarsire tuturor politicienilor, indiferent de culoarea partidului;

-          I(nteligenta) si ponderatie in gandirea economica, evitand acceptarea de conditii trantite de institutii internationale;

-          B(una guvernare), dupa principiile economice keynesiste, pe care le-am mentionat deja in articolele anterioare;

-          I(mpartialitate), fata de imensele presiuni pe care politicul le lanseaza asupra adevaratilor specialisti;

-          L(oialitate), fata de oamenii care i-au ales, foarte simplu, pentru speranta de „mai bine”;

Se prea poate sa fiu, din nou, considerat visator, utopic. Dar solutia noastra ar fi in astfel de oameni si structuri. Sau, oare, am dat definitia unui guvern apolitic, tehnocrat? Pana nu vom avea credibilitate, in mediul politic si economic, drumul spre crestere va fi luung (nu este greseala de ortografie) si greeu. (Idem)

Comentariu de Lucian Alexandru Danciu,  analist financiar si colaborator al Universitatii “Lucian Blaga” din Sibiu

2 Comentarii

  1. Evaziuanea fiscala si economia subterana au erupt ca dintr-un vulcan incins de impozite forfetare, schimbari legislative, dezechilibru economic, fiscalitate ridicata etc.

    Din nou, oamenii de rand platesc pentru bad managementul politicienilor care n-au nici o legatura cu economia.

    M-am saturat sa fiu generatia de sacrificiu, inca 5 ani, inca 5 ani, de 20 de ani tot asta aud….

  2. phoenix spune:

    banii vorbesc..

Lasati un comentariu