Duminica, 23 februarie 2014

De la euforie la panica, si inapoi

Privind in retrospectiva, motivele pentru care pietele au avansat remarcabil in ultimele saptamani sunt acum usor de punctat. Unele date economice din Statele Unite si China au surprins pozitiv asteptarile, dar observatia functioneaza doar in termeni relativi in sensul in care asteptarile erau extrem de negative. Sugestia vice-presedintelui Rezervei Federale, Janet Yellen, potrivit careia banca centrala americana este teoretic disponibila pentru o noua runda de relaxare monetara cantitativa („QE3”) a ajutat la randul sau, la fel semnalul unei flexibilitati in abordarile monetare transmis recent de premierul chinez Wen Jiabao.

Cel mai important motiv s-a referit insa la regruparea autoritatilor europene, iar acordul anuntat in urma cu cateva ore reduce pe termen foarte scurt probabilitatea unei catastrofe in zona euro.

Intr-un plan mai larg, premisele de mai sus trebuie privite in mod critic. Nici la acest moment nu realizez ce anume ar putea genera o crestere economica solida in Statele Unite, zona euro, Regatul Unit sau Japonia. Desi sugestia vice-presedintelui Yellen este interesanta (si voi urmari daca va fi insotita curand de un mesaj similar din partea presedintelui Bernanke, de urmarit de asemenea canalul subteran de comunicare al bancii centrale via articolele lui Jon Hilsenrath din Wall Street Journal), raman la parerea ca investitorii supraestimeaza disponibilitatea Rezervei Federale pentru „QE3”.

Semnalul transmis de premierul chinez Jiabao este la randul sau interesant, amintindu-mi de vara anului 2009 cand mesajul flexibilitatii monetare sugera ca Beijingul este pregatit pentru normalizarea dobanzilor. Notati insa ca primele actiuni efective de restrictionare monetara au sosit abia un an mai tarziu. China continua sa aiba o problema cu inflatia (si efectele colaterale ale acesteia, in particular excesele speculative din sectorul imobiliar si cresterea remarcabila a datoriilor la nivelul autoritatilor locale) si ma indoiesc ca vom vedea o relaxare monetara ad-hoc cu titlu preventiv la adresa riscurilor economice.

Pastrez de asemenea opinia potrivit careia acordul anuntat in urma cu cateva ore nu va fi suficient pentru a rezolva criza zonei euro. Dobanzile franceze coboara impulsiv dar cred ca riscul ca Franta sa piarda ratingul suveran AAA ramane intact. Dobanzile italiene coboara la randul lor, dar cred ca Italia continua sa fie cea mai slaba veriga a blocului.

Trebuie sa admit insa ca vizibilitatea asupra conditiilor macro-globale ramane redusa si astfel nu detectez inca oportunitatea reeditarii pariului pornit la sfarsitul lunii august centrat pe ideea ca pentru piete in general ciclul benign din 2009 – 2010 este in cel mai bun caz intrerupt (vedeti „Recalibrarea asteptarilor ia o pauza”; site-ul Tradeville, 11 octombrie).

Comentariu de Mihai Nichisoiu, analist piete internationale in cadrul societatii de brokeraj Tradeville

Lasati un comentariu