Vineri, 11 aprilie 2014

Dificultatile accesarii de fonduri

Deja suntem de acord ca suntem de ceva vreme in criza. Deja suntem de acord ca politicienii, fara exceptie, indiferent de culoare, nu prea au habar sa ne guverneze. Multe state, de la Polonia, Cehia, Slovenia, pana la vecinii nostri maghiari, au reusit sa aiba – desi, oarecum paradoxal, un management eficient al statului, si au resimtit criza criza mai putin acut decat noi. De ce?

Voi zabovi astazi asupra unui singur motiv, din cele mai multe enuntate si dezbatute fara incetare la nivelul televiziunilor si mass-media in general: fondurile europene. Aceasta sintagma deja oarecum suparatoare prin paradoxul ei. Desi am auzit de multe eforturi – din pacate, de promovare cu precadere, suntem codasi prin excelenta.

Pana la finalul anului 2013 – perioada pentru care sunt alocate prezentele sume (2007-2013) se va dovedi eminamente insuficienta. Insa acest articol nu este o reproducere statistica a celui aparut in Ziarul Financiar acum vreo saptamana. Datele sunt disponibile tuturor. Problemele de fond sunt mult mai grave insa: dificultatile sporite in accesare pornesc de la cancerul care, din pacate, subjuga de ani buni dezvoltarea armonioasa, sa spunem, a tarii: birocratia. Sa detaliem.

Nici nu avem cum sa atragem fonduri europene numeroase, deoarece ne place sa ne pierdem in hartii. Daca pentru o banala pensiune (documentatia depusa spre verificare nu la Bucuresti, ci la Alba Iulia – centru regional), se asteapta 7-8 luni pana la primirea unui aviz favorabil, la ce sa se astepte firmele, companiile private, de talie medie sau mare, care au nevoie de bani pentru implementarea unor proiecte cu impact direct asupra productiei.

Opinia generala a mediului privat, este, din pacate, in acord cu a mea: la ce bun sa te chinui sa elaborezi sute de pagini de documentatie, cand pentru detalii mai mult decat minore (poate parea exagerat, dar au fost proiecte mari si cu adevarat serioase, care au fost respinse pe baza unei virgule, a unei fraze care nu a convenit). Desigur, nu suntem suficient de naivi sa excludem total politica, ba chiar din contra, aceasta ar fi una din cauzele insucceselor.  Prea multe interferente politice rosii, portocalii, galbene, si orice alta culoare doriti dvs.

In tot acest timp, la europarlamentare se propunea o medie intre 150-300 de km de autostrada pe an din partea diverselor partide, in conditiile in care maxima europeana in Sud-Est era Ungaria, cu 48 de km de autostrada construiti intrun an. Gogosii nu sunt nicaieri mai mari ca la noi.

Traim vremuri triste, dar si noi ni le facem asa. De ce? Pentru ca suntem singurul stat, din cele 27, care contribuie mai mult la bugetul european decat absoarbe. Datele statistice sunt atat de mici, incat nu merita reproduse. Trist este insa ca decalajele fata de alte state, chiar din regiune (vezi Ungaria, Bulgaria), se creaza, sau in unele cazuri, cresc. Dar in conditiile in care, din procesul de evaluare, si asa taraganat, proiectele se intorc inapoi pentru a fi rescrise sau refacute, dezvoltarea sufera.

Mai ales in conditii de incertitudine fiscala – sa analizam doar ultimii 5 ani in tara noastra din acest punct de vedere – avem Coduri Fiscale cat pentru 20 de ani, cu modificari pe masura. Rezulta risc de tara ridicat, subjugare economica, ABSENTA I.S.D. (calea cea mai sigura de crestere economica, pe termen mediu si lung – investitiile straine directe), instabilitate, nesiguranta. Estul salbatic, cum bine spunea cineva mai demult…

Ganditi-va doar la decalajele cu care se confrunta si firmele de consultanta, pentru mentinerea pe piata. Decalaj intre plati si incasarea comisioanelor de 7-8 luni? Este aproape imposibil. Mai ales ca exista firme care isi dau interesul si angajati pregatiti.

Confuzia apare insa si la cei care scriu proiecte. Nerespectarea aspectelor elementare din Ghidurile Solicitantului, disponibile pe toate siteurile sau impresia falsa a potentialilor beneficiari ca „pot scrie proiecte si singuri”, sporeste sansele la respingerea proiectului. Vina este, asadar, impartita si de beneficiari. Toti vor banii europeni, fara sa fie constienti de obligatiile pe care le au de indeplinit. As indrazni sa intreb cate din proiectele care au primit finantare au si fost implementate cu succes.

Insa promovarea defectuoasa fauta deseori este de asemenea o cauza. Bunaoara zilele trecute am observat un spot care m-a facut sa zambesc trist –spotul pentru TRANS, POS (Programul Operational Sectorial Transport), care lauda banii europeni ce sunt investiti, in numar mare, in dezvoltarea infrastructurii locale. Nu imi place deloc sa critic tara, dar, daca ati vizitat Italia, Germania, chiar…poate si Bulgaria, ati vazut infrastructura dezvoltata. In ciuda „haiducilor si crimei organizate” din Bulgaria – toate agentiile de turism ne sfatuiesc sa ne ferim de opriri pana ajungerea in statiune, trebuie sa recunoastem ca drumurile, cu parere de rau, le au mai bune. Cel putin cele spre Grecia, cele care se vad.

Pe langa faptul ca am pierdut startul, ministerele nu par preocupate de procentul scazut de fonduri atrase. Aplicam principiul lui Moromete, „timpul mai are rabdare”. Desi, realitatea este cu totul alta.

Ceea ce este si mai trist este ca, din 2013, banii ce ne vor fi alocati, pentru intervalul 2014 – 2020 vor fi, evident mai putini, deoarece, asa cum este si logic, banii blocati si nefolositi de noi, vor fi utilizati de alte state pentru dezvoltare. Deocamdata, sintagma estul salbatic ni se aplica mult prea bine. Nu e asa? Ungaria – 45 de km intr-un an, Romania – 43 de km in 4-5 ani. Saraca tara bogata.

Comentariu de Lucian Alexandru Danciu,  analist financiar si colaborator al Universitatii “Lucian Blaga” din Sibiu

Lasati un comentariu