Luni, 21 mai 2012

Efectul de bumerang al unui franc rigid

Banca centrala a Elvetiei alimenteaza speculatii potrivit carora se gandeste la o ancorare rigida a propriei monede

Se discuta intens in unele cercuri despre posibilitatea ca banca centrala a Elvetiei sa apeleze la o ancorare rigida a francului elvetian de moneda unica europeana. Asta inseamna ca oscilatia cursului EUR/CHF va fi restrictionata intr-un interval strans, sa spunem 1,10 – 1,15.

Daca banca centrala se gandeste serios la implementarea unei asemenea masuri, institutia trebuie sa ia in considerare posibilitatea unui efect de bumerang.

Dupa ce a acumulat in 2010 pierderi record de $20 miliarde via interventii forex nereusite, banca centrala a Elvetiei nu a mai fost prezenta in ultimul an in pietele valutare. Dar o ancorare rigida a propriei monede obliga la reactivarea interventiilor. Nu este ca si cum anuntarea unui interval strans de oscilatie va opri de la sine aprecierea francului. Banca centrala va trebui sa intervina la ambele capete ale intervalului ales.

Apoi, aprecierea francului se intampla mai degraba pe filiera realocarii prudente a lichiditatilor globale decat pe seama speculatiilor. In schimb, tocmai implementarea unui interval strans de variatie ar putea amplifica enorm presiunile speculative. Jucatorii ar fi tentati atunci sa plaseze pozitii long imense stiind ca riscul este limitat la distanta pe care francul o poate parcurge in interiorul intervalului.

Elvetia ar pierde nu doar un curs de schimb flexibil, dar si autonomia politicii monetare. Dobanzile elvetiene vor trebui ancorate la randul lor de cele din zona euro. Iar Banca Centrala Europeana a debutat deja in procesul normalizarii dobanzilor, si exista o buna sansa ca acest proces sa continue in masura in care institutia utilizeaza un alt palier al politicii sale monetare pentru administrarea crizei zonei euro. Ori, banca centrala a Elvetiei tocmai a exprimat intentia plafonarii dobanzii cheie cat mai aproape de zero.

Elvetia a mai apelat in trecut la ancorarea francului, in 1978 moneda a fost ancorata rigid de marca germana. Costurile mentinerii ancorarii au devenit rapid dificil de sustinut iar presiunile inflationiste greu de suportat (de cele mai multe ori vanzarile masive de moneda locala sunt sterilizate partial sau nu sunt sterilizate), si dupa cativa ani banca centrala a abandonat masura.

Daca realocarea capitalurilor globale dinspre randamente catre siguranta va continua, eforturile de mentinere a ancorarii francului vor fi absolut colosale. Oficialii bancii centrale a Elvetiei ar trebui sa se intrebe de ce Japonia, confruntata cu aceeasi problema a aprecierii impulsive a propriei monede, nu a luat in considerare nici macar la niveluri informale o ancorare rigida a yenului.

Atat Elvetia cat si Japonia sunt acum victime ale libertatii si rapiditatii cu care circula capitalurile globale, plasandu-se intr-o postura din care va fi dificil daca nu chiar imposibil de iesit. Iar Berlinul ar trebui sa observe cu atentie filmul presiunilor enorme de apreciere care afecteaza francul elvetian si yenul japonez in noul context macro-global, in cazul in care este tentat sa paraseasca zona euro sub umbrela unei noi marci germane.

Comentariu de Mihai Nichisoiu, analist piete internationale in cadrul societatii de brokeraj Tradeville

Lasati un comentariu