Duminica, 23 februarie 2014

Europa de Est devine victima colaterala

Prelungirea crizei zonei euro si deciziile neortodoxe ale cabinetului Orban plaseaza Ungaria intr-o postura vulnerabila 

La inceputul acestei luni apreciam ca probabilitatea unei dezintegrari a zonei euro in raport cu forma de organizare pe care o cunoastem era de 50% dar ca aceasta probabilitate putea avansa pe parcursul urmatoarelor saptamani (vedeti „Criza zonei euro va continua”; site-ul Tradeville, 1 septembrie). Dupa intalnirea Ecofin si alegerile regionale din Berlin de la sfarsitul saptamanii trecute cred ca probabilitatea unei dezintegrari involuntare a zonei euro a depasit 50%.

Jose Manuel Barroso este unul din putinii oficiali europeni care inteleg magnitudinea crizei blocului. Imediat dupa summit-ul din 21 iulie presedintele Comisiei Europene a trimis o scrisoare sefilor de guverne ai statelor membre ale zonei euro solicitand majorarea capitalizarii „EFSF”. Saptamana trecuta, presedintele Barroso a promis ca va grabi  procedurile care sa permita conturarea unei initiative legislative favorabile introducerii bondurilor unice.

Dar presedintele Barroso este doar o mica parte a solutiei. In acelasi timp, ceilalti actori ai filmului crizei zonei euro raman mari parti ale problemei. Prezenta secretarului Trezoreriei americane Timothy Geithner la intalnirea Ecofin de vineri si  sambata a alimentat asteptari potrivit carora autoritatile europene vor fi determinate sa faca pasi suplimentari in directia rezolvarii crizei. Asteptarile au fost deceptionate. Orice parghie fiscala stimulativa a fost exclusa din start. Orice incercare de extindere a capitalizarii „EFSF”, cu sau fara „leverage”, a fost la randul sau exclusa. Este „ciudat” ca Statele Unite predau lectii Europei, a apreciat ministrul de finante al Austriei, Maria Fekter.

Singurul motiv pentru care inca mai vorbim despre zona euro in forma de organizare pe care o stim este activismul Bancii Centrale Europene, care a anuntat joi ca va reactiva liniile de lichiditate in dolar american cu scadenta la trei luni. Actiunea va calma unele tensiuni in piata monetara si arata ca bancile centrale majore sunt capabile de coordonare formala nu doar de sincronizare informala.

Dar masura, de altfel previzibila, nu va rezolva probleme de fond. Sectorul bancar pan-european nu sufera exclusiv o problema de lichiditate in euro, dolar american sau alte valute, asa cum bancile franceze nu sunt amendate exclusiv pe seama detinerilor de bonduri grecesti. Criza zonei euro se antreneaza deja reflexiv la mai multe niveluri: suveran, bancar, politic si public. Exista perceptia ca daca Italia sau Spania ar fi nevoite sa solicite asistenta financiara de urgenta, participarea sectorului privat va fi considerabil mai mare decat ceea ce vedem acum in cazul Greciei. Exista de asemenea perceptia ca tavalugul  vanzarilor care afecteaza de ceva vreme sectorul bancar pan-european a ajuns atat de sever incat unele autoritati suverane vor fi tentate sa recurga la nationalizari partiale sau chiar totale.

Europa de Est este in buna parte victima colaterala. Ungaria este probabil cea mai vulnerabila, iar factorul declansator al unei noi runde importante de depreciere a forintului a fost decizia guvernului ungar anuntata la inceputul saptamanii trecute, aprobata ieri de parlamentul de la Budapesta, de a permite rambursarea creditelor in franc elvetian (peste 18% din produsul intern brut) si euro la rate de schimb extrem de favorabile debitorilor. Decizia risca sa scufunde sectorul bancar local, si notati declaratia facuta ieri de premierul Orban potrivit careia guvernul va apela la optiuni de rezerva in cazul in care initiativa este contestata cu succes  in plan international. Dar investitorii au acum ocazia de a rememora alte masuri neortodoxe luate de cabinetul Orban dupa preluarea puterii in primavara anului trecut precum nationalizarea sistemului de pensii private (14 miliarde euro) sau faptul ca Ungaria a refuzat incheierea unui acord preventiv cu Fondul Monetar International.

In legatura directa cu perspectiva unui nou episod impulsiv al crizei zonei euro urmaresc inca de la inceputul acestei luni 1) o apreciere a dolarului american inclusiv via US Dollar Index (in care euro are o pondere importanta), 2) o noua majorare a ecartului dintre dobanzile bondurilor guvernamentale italiene si franceze si cele ale bondurilor guvernamentale germane cu scadenta la 10 ani. Ieri am completat pariul pro-dolar american mentionand ca voi urmari de asemenea aprecieri ale monedei americane in fata forintului unguresc si zlotului polonez.

Comentariu de Mihai Nichisoiu, analist piete internationale in cadrul societatii de brokeraj Tradeville

Lasati un comentariu