Pietele europene au suferit ieri o noua runda de trepidatii severe
Ipoteze macro-globale abandonate ieri:
- cotatiile bursei de actiuni din China si ale cuprului se pot aprecia (ipoteza urmarita din 1 iulie via ETF-urile iShares FTSE China 25 Index Fund (FXI) si iPath Dow Jones-UBS Copper Subindex Total Return ETN (JJC) listate la NYSE; din 1 iulie, depreciere medie de 1%)
Ipoteze macro-globale deschise aseara:
- moneda unica europeana se poate deprecia in fata dolarului american, francului elvetian si yenului japonez (ipoteza urmarita incepand de ieri via cursurile spot corespondente)
- dolarul american se poate aprecia in fata altor valute majore (ipoteza urmarita incepand de ieri via ETF-ul PowerShares DB US Dollar Bullish Fund (UUP) listat la NYSE)
Alte ipoteze macro-globale curente:
- cotatiile aurului se pot aprecia (ipoteza urmarita din 6 iulie via spot; din 6 iulie, apreciere de 1,32%)
- bursa de actiuni din Turcia poate performa mai modest decat celelalte burse de actiuni la nivel global (ipoteza urmarita din 1 iulie via ecartul de performanta dintre ETF-urile iShares MSCI Turkey Investable Market Index Fund (TUR) si iShares MSCI ACWI Index Fund (ACWI) listate la NYSE; din 1 iulie, ecart de 0,43% defavorabil Turciei)
- tensiunile geopolitice din Orientul Mijlociu si nordul Africii pot genera o crestere accelerata a cotatiilor petrolului (ipoteza urmarita din 21 martie via evolutia primei aferente cumpararii unei optiuni americane de tip call pe ETF-ul United States Oil Fund (USO listat la NYSE) cu scadenta iulie 2011 si strike la 60; din 21 martie, depreciere de 97,5%)
Grafic: Evolutia din acest an a dobanzii bondurilor guvernamentale germane cu scadenta la 2 ani (linia albastra) si a ratei cheie a dobanzii din zona euro (linia portocalie) (copyright Bloomberg.com; 2011 BLOOMBERG L.P.)
La deschiderea de ieri a pietelor asiatice am renuntat sa mai urmaresc deprecieri generalizate ale dolarului american si yenului japonez. Decizia s-a dovedit inspirata. Cateva ore mai tarziu pietele de capital ale Italiei au suferit un nou carnagiu (la NYSE, ETF-ul dedicat bursei locale de actiuni iShares MSCI Italy Index Fund (EWI) a pierdut peste 6%; la Milano, cotatiile Intesa Sanpaolo si Unicredit au pierdut 7,7% si respectiv 6,3% chiar dupa ce au fost anuntate restrictii afectand operatiunile de „short-selling”). Dobanzile bondurilor guvernamentale italiene si spaniole cu scadenta la 10 ani au explodat la 5,72% si respectiv 6,09% (avans de aproape jumatate de punct procentual in ambele cazuri, cel mai important din ultima decada). Dobanda bondurilor guvernamente germane cu scadenta la 2 ani a coborat sub rata cheie a dobanzii din zona euro pentru prima data dupa ianuarie (grafic).
Moneda unica europeana a afisat un nou minim record in fata francului elvetian (EUR/CHF sub 1,17) si a continuat sa piarda teren in raport cu toate celelalte valute majore (EUR/USD sub 1,40).
Dupa ce rezistase rezonabil deceptiei „nonfarm payrolls” de vineri, Dow Jones Industrial Average a pierdut 151,44 puncte (-1,2%).
Lichidarile fortate de pozitii pe care le-am observat ieri intr-o serie larga de piete financiare au avut legatura aproape exclusiv cu acutizarea crizei zone euro, si foarte putin cu o eventuala deteriorare severa a perspectivelor macro globale. Ideea este sprijinita de faptul ca de pilda moneda unica europeana se depreciaza acum in fata dolarului neo-zeelandez iar cotatiile aurului se apreciaza.
Amintiti-va ca in septembrie – octombrie 2008 cursul EUR/NZD exploda la maxime multi-anuale in timp ce cotatiile aurului se depreciau.
Asa cum am sugerat in comentariile de ieri ca as putea face, in debutul sedintei americane de tranzactionare am renuntat totodata sa mai testez varianta unor aprecieri ale cotatiilor bursei de actiuni din China si ale cuprului (in perioada mentinerii acestei ipoteze cele doua ETF-uri selectate au pierdut in medie 1%). Iar la finalul sedintei am decis sa urmaresc activ o depreciere suplimentara a monedei unice europene in fata dolarului american, yenului japonez si francului elvetian precum si aprecieri generalizate ale dolarului american. O alta ipoteza cu care voi lucra in continuare este cea potrivit careia cotatiile aurului au o sansa distincta sa afiseze noi maxime record.
Situatia ramane pe cat de grava pe atat de volatila. Cred ca trepidatiile zonei euro au intrat intr-o faza considerabil mai severa decat orice am vazut pe parcursul ultimului an, dar nu percep inca iminenta abisului.
Exista cateva cai prin care clasa politica de la Bruxelles si Berlin se poate regrupa pentru un timp in fata pietelor financiare. Faptul ca nu le vedem deocamdata arata inca o data ca inainte de toate criza prin care trece blocul este una politica.
Apar totusi semnale despre o eventuala modificare radicala de atitudine a autoritatilor europene, care par sa favorizeze acum ideea unei reduceri a datoriei publice a Greciei via operatiuni de tip „buy-back” vizand direct bonduri guvernamentale grecesti („EU considers change of strategy over Greece” – Peter Spiegel, Richard Milne; Financial Times, 11 iulie). Ideea, promovata activ de un grup reunind cele mai importante banci europene potrivit unui document redactat de Institute of International Finance si prezentat ieri ministrilor de finante ai statelor membre ale zonei euro, ar trebui sa se sprijine insa atat pe extinderea mandatului „EFSF” („European Financial Stability Facility” – mecanismul financiar inventat in primavara anului trecut) asa incat vehiculul sa poata cumpara bonduri guvernamentale in piata secundara cat si pe cresterea capitalizarii acestui vehicul.
Chiar daca ideea prinde contur in urmatoarele zile, este dificil de estimat care vor fi efectele unui anunt preliminar in acest sens. Exista riscul ca sistemul bancar pan-european, inca in postura de mare creditor al Greciei, sa suporte presiuni suplimentare de vanzare pe bursele de actiuni, mai ales daca operatiunile „buy-back” nu sunt dublate de un plan coerent si transparent de recapitalizare a bancilor. Sau, investitorii ar putea vedea in schimb partea plina a paharului, recompensand tocmai certitudinea in privinta pierderilor care ar trebui marcate dupa 18 luni de incertitudini.
Apoi, pe cat suport politic si public poate conta Berlinul vizavi de extinderea mandatului si mai ales a capitalizarii „EFSF”? Ideea operatiunilor „buy-back” a fost promovata in trecut de Comisia Europeana si Banca Centrala Europeana, dar refuzata ferm de catre Berlin pe fondul temerilor potrivit carora contribuabilul german va suporta cea mai mare parte a notei de plata.
Exista de asemenea riscul ca operatiunile „buy-back” vizand Grecia sa nu opreasca extinderea crizei catre alte state periferice (Portugalia, Irlanda) si semi-periferice (Italia, Spania, Belgia). Ieri, cancelarul german Angela Merkel a facut un apel public in favoarea unui program de austeritate coerent in Italia, un posibil semnal pentru faptul ca autoritatile europene nu sunt inca pregatite pentru o solutie exhaustiva care sa administreze criza blocului in ansamblu nu doar Grecia.
Comentariu de Mihai Nichisoiu, analist piete internationale in cadrul societatii de brokeraj Tradeville
