Duminica, 23 februarie 2014

Forintul unguresc continua sa se deprecieze

Evolutia din ultimii ani a costului anual de asigurare impotriva riscului unui default suveran al Ungariei pentru o perioada de 5 ani (in puncte procentuale de baza)

Ipoteza centrala cu care lucrez de la sfarsitul lunii trecute se refera la iminenta unei extinderi sistemice a crizei zonei euro via o majorare notabila a ecartului dintre dobanzile suverane italiene si in particular ale celor franceze in raport cu dobanzile suverane germane. Ca proxy-uri pentru aceasta ipoteza centrala am ales sa urmaresc in paralel posibilitatea unui declin al forintului unguresc si al dolarului australian in fata dolarului american. Vreau sa completez acum cele doua fronturi urmarind un declin al lirei turcesti, rupiei indoneziene si realului brazilian de asemenea in raport cu moneda americana.

Ungaria ramane vulnerabila prelungirii crizei zonei euro atat pe filiere comerciale cat si financiare-bancare. Dar abordarile neconventionale ale cabinetului Orban, in particular atitudinea ostila fata de bancile locale si absenta unui acord preventiv cu Fondul Monetar International (fata de care atitudinea oficialilor guvernamentali de la Budapesta este la fel de ostila – vedeti de exemplu declaratiile facute luni in parlament de ministrul economiei Gyorgy Matolcsy), reprezinta vulnerabilitati la fel de importante. La sfarsitul saptamanii trecute, Fitch Ratings si Standard & Poor’s au coborat perspectiva de credit a Ungariei la „negativa” si riscul unei retrogradari a ratingului suveran la niveluri sub-„investment grade” se amplifica (grafic).

In ceea ce priveste ipoteza unui declin al dolarului australian in fata dolarului american, premisele se refera la riscuri sistemice globale derivand dintr-o escaladare periculoasa a crizei zonei euro care ameninta acum chiar centrul blocului, dar si la relaxari monetare ad-hoc intr-o serie larga de economii emergente (inclusiv in Australia). Aceste relaxari monetare pot fi privite in mod benign, drept incercari de a preveni materializarea unor socuri exogene asupra fundamentelor economiilor emergente. Dar aceleasi relaxari monetare compromit acum atractivitatea speculatiilor carry-trade enorme construite post-Lehman Brothers intr-un moment in care oricum capitalurile fug dinspre periferiile riscurilor globale inapoi catre cele mai importante centre de lichiditate.

Voi nota maine o serie de idei care privesc lira turceasca, rupia indoneziana si realul brazilian.

Comentariu de Mihai Nichisoiu, analist piete internationale in cadrul societatii de brokeraj Tradeville

Lasati un comentariu