Joi, 25 septembrie 2014

Nici Berlinul nici BCE nu clipesc deocamdata

Exista doua explicatii pentru faptul ca Germania a avut ieri probleme cu propria emisiune de bonduri. Fie investitorii se asteapta ca Berlinul sa clipeasca in sensul unui transfer fiscal suplimentar catre Grecia (plus cel putin jumatate din celelalte 16 state membre ale zonei euro). Fie criza blocului a intrat intr-o etapa cu mult mai toxica decat oricand pe parcursul ultimilor doi ani.

Inca si mai surprinzator este ca saptamana trecuta interventiile Bancii Centrale Europene in pietele de bonduri au fost de numai 8 miliarde euro. Cifra nu este tocmai indicativa pentru iminenta unei cedari in chestiunea monetizarii directe sau indirecte a deficitelor suverane. Seful Bundesbank, Jens Weidmann, nu iroseste nicio zi pentru a reitera o atitudine ostila acestei perspective. Dar de ce repeta obsesiv Weidmann ceea ce am aflat deja direct de la Mario Draghi? Se teme Bundesbank de o eventuala surpriza monumentala pusa la cale de ceea ce ar putea fi o majoritate in formare la nivelul Consiliului de Guvernare?

Nici declaratiile cancelarului german Angela Merkel facute ieri in Bundestag nu sugereaza ca Berlinul ar fi mai aproape de cedare in aceeasi chestiune a monetizarii deficitelor via Banca Centrala Europeana sau in chestiunea bondurilor unice. Angela Merkel admite in sfarsit necesitatea unei integrari institutionale mai eficiente la nivelul zonei euro, inclusiv in privinta politicilor fiscale, dar ceea ce putea fi privit in mod pozitiv in urma cu doi ani are putine sanse sa fie salutat acum. Forta cu care se manifesta in acest moment criza zonei euro este atat de teribila incat singura solutie pare sa implice interventii masive (si cel mai probabil nesterilizate) ale Bancii Centrale Europene. Pur si simplu nu mai este timp pentru aluzii politice sau inginerii financiare.

Intre timp, asa cum am vazut din stenograma publicata marti, Rezerva Federala conditioneaza existenta unei noi runde de relaxare monetara cantitativa (“QE3“) in Statele Unite de implementarea unor obiective numerice formale legate de exemplu de rata somajului sau a inflatiei. Dincolo de orice consideratii tehnice sau psihologice care ar putea fi asociate unor asemenea obiective numerice, conditionalitatea implicata de stenograma arata ca Rezerva Federala nu este pregatita sa livreze un “QE3” preventiv. Notati ca institutia a semnalizat deja ca doreste sa actioneze mai degraba chirurgical (linii de swap in dolar american oferite Bancii Centrale Europene, o noua runda de teste de stres la care va supune bancile locale) decat la scara macro (via “QE3“).

Apoi, nici Beijingul nu pare mai dispus sa se arunce intr-o relaxare monetara ad-hoc, cel putin daca aruncam o privire asupra evolutiei recente a pietelor monetare locale acolo unde autoritatile continua sa tolereze un deficit de lichiditate (situatie diferita fata de cea observabila in vara anului trecut, atunci cand si Rezerva Federala semnaliza iminenta “QE2“). Banca centrala a Chinei a anuntat ieri ca va reduce in mod selectiv rata rezervelor bancare obligatorii, dar in contextul macro-global curent (si chiar si in cel local) perceptia investitorilor ar putea fi ca Beijingul face prea putin, prea tarziu.

Dar poate face Beijingul mai mult, fara sa aiba dilemele celorlalte economii emergente? Luati de pilda Indonezia sau Brazilia, care au taiat deja agresiv dobanzile cheie. Autoritatile monetare si politice deopotriva din aceste economii se intreaba: vor privi investitorii acest ciclu de relaxare monetara in mod benign, ca incercare de a amortiza efectele unor socuri exogene asupra fundamentelor locale? Daca insa presiunile inflationiste devin tot mai amenintatoare (Turcia) sau inflatia este deja structurala (India) si investitorii vor respinge relaxari monetare chiar si temporare? Daca insa investitorii se vor concentra pe faptul ca relaxari monetare in economiile emergente reduc atractivitatea speculatiilor carry-trade enorme plasate post-Lehman Brothers intr-un moment in care oricum capitalurile fug dinspre periferiile riscurilor globale inapoi catre cele mai importante centre de lichiditate?

Ipoteza centrala cu care am inceput sa lucrez la mijlocul acestui an se referea la posibilitatea ca pentru piete si economii in general ciclul benign din 2009 – 2010 sa fie in cel mai bun caz intrerupt. Nu percep deocamdata nimic care sa ma determine sa abandonez aceasta ipoteza centrala.

Comentariu de Mihai Nichisoiu, analist piete internationale in cadrul societatii de brokeraj Tradeville

Lasati un comentariu