Vineri, 04 aprilie 2014

Optimismul autoritatilor europene este nejustificat

La sfarsitul unei saptamani in care am vazut evolutii fara precedent in istoria moderna pe pietele europene de bonduri guvernamentale, atat Grecia cat si Italia au depasit crizele politice in care cele doua state membre ale zonei euro se scufundau la inceputul acestei luni. Dar ma indoiesc ca instalarea unor guverne de tehnocrati la Atena si Roma va intrerupe criza blocului.

Cel mai recent acord pan-european din 27 octombrie ramane la fel de vulnerabil ca inaintea demisiilor lui Papandreou si Berlusconi. Notati ca la mai bine de doua saptamani dupa ce liniile generale ale acordului au devenit cunoscute, niciuna din economiile emergente importante nu a anuntat intentia de a contribui la majorarea capitalizarii EFSF (vedeti “Exclusive: Politics stymie China’s EU aid offer” – Benjamin Kang Lim, Nick Edwards; Reuters.com, 11 noiembrie). Ideea monetizarii directe a deficitelor via Banca Centrala Europeana este in continuare exclusa, si nu trece o zi fara sa aflam acest lucru de la seful Bundesbank.

Dar criza se poate amplifica pe alte doua canale, creatii ale acordului din 27 octombrie. In primul rand este vorba de chestiunea recapitalizarii bancilor. Confruntate cu scaderi impulsive ale cotatiilor actiunilor, pentru a echilibra o serie de parametri bilantieri bancile prefera sa vanda active din propriile portofolii mai degraba decat sa suporte injectii de capital. Iar vanzarile de active se pot referi cu predilectie la detinerile de bonduri guvernamentale, mai ales pe fondul unei reconsiderari serioase a gradului de risc asociat. Exista deja perceptia ca bondurile guvernamentale germane sunt singurele titluri suverane europene pentru care ratingul AAA este justificat, in timp ce orice alte titluri suverane devin vulnerabile (vedeti „Banks to dump more Italian debt” – Gareth Gore, Spencer Anderson; International Financing Review, IFRE.com, 11 noiembrie). Apoi, perspectiva restrangerii portofoliilor bancilor se suprapune in mod nefericit cu orizontul unei recesiuni aproape iminente in zona euro.

In al doilea rand este vorba de eforturile autoritatilor europene de a obtine o participare „voluntara” a bancilor la restructurarea unei parti a datoriei publice a Greciei. Daca autoritatile reusesc, rolul de protectie oferit de CDS-uri va fi compromis in mod sever, si bancile vad imediat precedentul. Daca nu se mai pot proteja via CDS-uri, de ce ar dori bancile sa cumpere (sau sa mentina in portofolii) bonduri guvernamentale italiene, de exemplu? Potrivit liniilor generale ale acordului din 27 octombrie, EFSF va putea garanta o parte din pierderi. Dar nu o parte importanta, si oricum la capitalizarea curenta EFSF nu poate functiona deocamdata ca un asigurator credibil vizavi de Italia sau Spania. Mai exista de asemenea riscul ca EFSF sa piarda ratingul AAA chiar inainte ca fondul sa devina cu adevarat operational.

Optimismul legat de instalarea noilor premieri la Atena si Roma va fi de scurta durata. Exista fisuri importante in abordarile autoritatilor europene pe care modificarea configuratiilor guvernamentale in cele doua capitale nu le rezolva.

Comentariu de Mihai Nichisoiu, analist piete internationale in cadrul societatii de brokeraj Tradeville

Lasati un comentariu