Duminica, 23 martie 2014

Perceptia inflatiei pandeste din nou

Mihai Nichisoiu

In august 2011 pietele financiare trepidau puternic. Economiile globale urmau sa alunece la randul lor. Dar Rezerva Federala nu parea dispusa la o noua ajustate cantitativa a propriului bilant via QE3. De aici compromisurile pe care le-am vazut in august si septembrie, respectiv angajamentul de a mentine dobanda cheie la niveluri exceptional de mici pana cel mai devreme la mijlocul 2013 si angajarea intr-un program de ajustare pur calitativa a bilantului via reeditarea “Operation Twist” din anii ’60.

Oricum, elementul surprizei nu ar fi venit dintr-un nou QE in Statele Unite. Surpriza ar fi venit, in schimb, din relaxari monetare ad-hoc in lumea emergenta. Acesta a fost rationamentul pentru care, in septembrie, am inceput sa urmaresc ipoteza unei aprecieri a USD, idee testata in mai multe secvente pana in debutul 2012.

Unul dintre momentele cheie a fost decizia surprinzatoare a Braziliei de a taia dobanda cheie pe 31 august, care a venit dupa cinci majorari livrate in prima jumatate a anului. Restrictionarea conditiilor monetare locale fara o ajustare a priori a asteptarilor nu avea precedent in ultima decada. Evenimentul m-a determinat sa pariez in mod particular impotriva realului. In urmatoarele saptamani, BRL avea sa piarda aproape 20% vs. USD.

Procesul relaxarilor monetare din lumea emergenta nu a fost unul uniform. Depinde de unde incepem sa numaram: amintiti-va ca Turcia a inceput acest proces la finalul 2010. Dar Turcia a fost exceptia (si o excelenta oportunitate de a paria impotriva TRY pe tot parcursul 2011). Cred ca putem puncta decizia soc a Braziliei din august drept debutul relaxarilor monetare ad-hoc in lumea emergenta. China, insa, a inceput sa relaxeze conditiile monetare locale abia in noiembrie, exclusiv prin taieri ale ratei rezervelor bancare si nu ale dobanzilor cheie. Intre Brazilia in august si China in noiembrie, o serie de alte economii emergente au redeschis, intr-o forma sau alta, robinetul lichiditatii. Cel putin din aceasta perspectiva, deprecierea valutelor corespondente vs. USD a fost in intregime justificata.

In absenta unui soc global, cred ca relaxarile monetare pe care le-am vazut in ultimele luni in lumea emergenta sunt deja istorie. Estimarile macro pentru a doua jumatate a acestui an sunt ajustate pozitiv, cotatiile petrolului explodeaza si preturile marfurilor agricole au reinceput sa urce la randul lor. Exceptii vor exista, dar acestea nu vor fi indicative pentru un proces mai larg. Inflatia pandeste din nou, iar lupta impotriva unui soc inflationist va reveni pe agenda autoritatilor.

In acelasi timp, insa, Banca Angliei si Banca Japoniei anunta extensii ale propriilor QE-uri. Banca Centrala Europeana va oferi astazi o noua infuzie de lichiditate cu scadenta la 3 ani, in conditiile in care excesul de lichiditate la nivelul sistemului financiar din zona euro este deja la un nivel record. Rezerva Federala ramane la un pas sau doi de QE3, spun un pas sau doi intrucat nu exista, deocamdata, niciun semnal privind iminenta unui angajament in acest sens. Dar per ansamblu, robinetul banilor ieftini ramane larg deschis la centru, ceea ce explica de ce USD pierde acum teren vs. valute emergente si de ce, intr-un plan mai larg, valutele economiilor dezvoltate aluneca acum vs. valutele economiilor emergente.

Cat de repede ne putem astepta ca autoritatile monetare globale sa raspunda pericolului unui nou val de inflatie? Nu foarte repede, cred. In economiile dezvoltate, perspectiva unor restrictionari monetare este nesemnificativa – inclusiv in zona euro, unde Banca Centrala Europeana are o obsesie istorica in privinta inflatiei. Nici bancile centrale din economiile emergente nu par dispuse la o partitura pro-activa, preferand sa ramana deocamdata in stand-by.

In noul context, aurul – mai mult decat orice altceva in FX – este din nou excelent pozitionat.

Comentariu de Mihai Nichisoiu, analist piete internationale in cadrul societatii de brokeraj Tradeville

Lasati un comentariu