Vineri, 04 aprilie 2014

Perspective…mandarine

China a fost, in intervalul 2007-2010, una dintre putinele tari, chiar din cadrul BRIC, care a inregistrat crestere economica. In timp ce bursele europene si americane se prabuseau, indicii chinezesti aveau si cresteri de 90 %. Evident, in mare parte speculative, dar totusi, intocmai cum cel de-al doilea Razboi Mondial a intarit America si a slabit Europa,  crunch-ul de acum intareste influenta, care deja incepe sa devina hegemonica, a Chinei, comparativ cu restul polilor de putere ai lumii.

Un principiu al economiei spune ca „o nevoie ” satisfacuta genereaza alte nevoi (singular – plural). Acest lucru incepe sa se vada si in cadrul modificarii consumului in natiunea mandarina, dar si in cazul productiei. Consumatorii chinezi devin din ce in ce mai „rafinati”, mai pretentiosi, trec de la haine simple la jeansi si camasi, de la bicicleta la masina, de la radio la televizor. Companii precum Honda sau Acer,  s-au vazut nevoite sa sporeasca pretul unitar de vanzare al produselor pentru a-si mentine marjele de profit, in conditiile in care pretentiile salariatilor au crescut din ce in ce mai mult. Acest lucru se observa, sa nu uitam, intr-un stat in care angajatii nu au voie, fie la stat, fie la privat, sa se constituie in sindicate. Un stat condus de un regim autoritar, o formula prin care se arata lumii ca, un colos poate supravietui si creste intr-un an cat altii in zece, chiar daca are un sistem comunist. Desigur, avem si exemple de comunism esuat (vezi Coreea de Nord), dar asta este o alta discutie.

Ce-a de-a doua dimensiune a evolutiei economice impresionante a Chinei se observa si in cresterea calitativa a produselor. Daca pana mai ieri, slapii si masinutele aveau denumiri identice (JiangPing, Wingxiang, etc), astazi aceste non-branduri au ajuns sa devina, incet, dar sigur, inlocuite de produse calitative mai bune, care rivalizeaza cu celelalte de pe piata. Desigur, exista inca si vor exista celebrele rebuturi, dar deja termenul de „Made in China” nu mai este destinat doar produselor de doi lei, pe care le iei ca sa le folosesti odata.

Cele doua efecte au dus la nemultumiri in randul salariatilor din mari concerne, cu precadere internationale, care au declansat miscari de protest care se considera a avea cca 350.000 de participanti, desi o cifra oficiala nu este data, din motive lesne de inteles.

Valul recent de greve ce a cuprins intreaga tara (greve la companiile straine care au facilitati de productie in China) a pus pe jar restul lumii. De ce? Sa ne gandim doar la retaileri mari, precum Carrefour sau Wal-Mart, care raman, pentru o saptamana – doua, fara stocuri la haine. Bani, multi bani pierduti, blocare de stocuri in depozite si antrepozite, penalizari, amanari acordate peste cele stabilite, credite comerciale care nu mai sunt indeplinite si duse la scadenta normala.

Daca ar fi sa fim cinstiti, trebuie sa recunoastem ca in majoritatea acestor fabrici, angajatii castiga extrem de putin (20-30 de dolari pe saptamana, un salariu mai mult decat derizoriu). Dar dincolo de problemele legate de echitatea sociala, de o remuneratie decenta, la care, teoretic, fiecare angajat are dreptul, ramane o problema destul de spinoasa, pentru restul lumii: China, sau mai precis, milioanele de angajati acesteia, au inceput sa constientizeze ca „se poate trai mai bine”, ca salariile lor ar putea fi mai mari. „A giant awakes” (Un gigant ce se trezeste), am putea spune, un gigant care ar putea insemna cheltuieli sporite pentru marile corporatii care au cautat aici mana de lucru ieftina…care incepe sa nu mai fie atat de ieftina.

Ce incertitudini ar plana asupra tarii galbene? Daca ne gandim la pleiada de firme care a relocat capacitati intregi de productie acolo, viitorul nu suna asa de bine precum se credea initial. Aspectul pe care s-a mizat a fost dat, dintre multe elemente, de cel mai important: forta de munca docila. Mii de angajati care ar putea trai cu foarte putin zilnic, si totusi, care sa produca foarte mult. Numeroase organisme internationale pentru drepturile omului au calificat o astfel de munca, pe un astfel de salariu, drept „sclavie”. Dar, asa cum s-a intamplat de-a lungul istoriei, odata si odata, sclavii se rascoala. Si asta in conditiile in care nu au voie sa organizeze proteste. Legislatia partidului unic este extrem de clara in acest sens. Se pare ca, de aceasta data, Statul este prins la mijloc, intre angajatii nemultumiti (o forta demna de luat in seama) si corporatiile, care teoretic, nu sunt dispuse sa negocieze si/sau sa renegocieze. De aceasta data, protestele sunt, spre deosebire de momentele tensionate anterioare, generalizate.

Ce urmeaza? Negocieri dificile si de durata, intre cele trei parti. Cu un rezultat care cel mai probabil va fi o solutie de compromis: cresteri salariale moderate, sporirea preturilor produselor chinezesti, ceea ce va afecta piata mondiala de produse, cu precadere de calitate medie spre ridicata. Ne putem astepta la sporirea preturilor electrocasnicelor, a produselor de imbracaminte si incaltaminte, chiar si la jucari. China poate produce orice, la orice pret.

De fapt, poate ca sintagma BRIC ar trebui sa fie de fapt briC, sau Crib, deoarece influenta Chinei creste de la un an la altul. Mai demult, se spunea „Cand Statele Unite stranuta, Europa are febra”. La ora actuala, Europa si Statele Unite au febra, iar China este medicul de garda, care poate prescrie pentru cele doua tratamentul care ii convine cel mai bine.

Comentariu de Lucian Alexandru Danciu,  analist financiar si colaborator al Universitatii “Lucian Blaga” din Sibiu

2 Comentarii

  1. phoenix spune:

    multe virgule.. dar articolul e ok

    good job!

  2. Un analist de la Credit Suisse aprecia ca acest val de crestere a salariilor aparut in China , va creste cheltuielile companiilor straine din China cu cel putin 1 500 miliarde de $ in urmatorii ani .

Lasati un comentariu