Luni, 23 decembrie 2013

Restructurarea creditelor in Romania (I)

Este cunoscut faptul ca Romania a fost profund afectata de criza economica globala. In asemenea circumstante, supravietuirea multor afaceri depinde de capacitatea lor de a obtine finantare.

Blocarea posibilitatii de a obtine finantarea necesara s-a dovedit a fi dezastruoasa pentru multe companii romanesti, ceea ce a facut imposibil pentru ele sa gaseasca alte solutii pentru a evita insolventa.

Mai mult, chiar acele companii care obtinusera anterior cu usurinta imprumuturi in sprijinul afacerilor lor s-au confruntat cu dificultati financiare, inclusiv imposibilitatea de a rambursa aceste credite, ceea ce a condus la executarea garantiilor stabilite in contractele de credit şi la initierea procedurii de insolventa impotriva unora dintre aceste companii.

Cu toate acestea, dat fiind faptul ca pretul de proprietatilor imobiliare in Romania a scazut, executarea garantiilor stabilite prin contractele de credit nu putea acoperi datoriile fata de institutia bancara, deoarece garantiile nu puteau fi executate la un pret care sa asigure recuperarea sumelor imprumutate. In acest context, restructurarea contractelor de credit a fost perceputa in Romania drept o posibila solutie ce ar putea sprijini companiile in eforturile lor de restabilire financiara.

Pe langa restructurarea contractelor de credit, au fost cautate si alte solutii de finantare, in scopul de a asigura si mentine stabilitatea financiara a mediului economic. Printre acestea, mentionam finantarile obtinute de la institutii financiare non-bancare, precum si alte posibilitati alternative de finantare, precum imprumuturile intra-grup si cash-pooling.

Restructurarea contractelor de credit

Aspecte generale
Procesul de restructurare a contractelor de credit permite de fapt debitorilor care se confrunta cu dificultati financiare in rambursarea imprumuturilor lor sa modifice, impreuna cu bancile, anumite aspecte ale acestor contracte. Acest lucru a fost perceput ca o solutie viabila atat pentru banci, capabile astfel sa-si recupereze intreaga suma imprumuta clientilor, cat si pentru companii, in masura sa evite procedura de insolventa si sa-si continue astfel activitatea.

Restructurarea contractelor de credit poate fi initiata atat la solicitarea clientului, care trebuie sa-si recunoasca astfel imposibilitatea de a rambursa imprumutul in conditiile stabilite prin contractul de credit existent, cat si la solicitarea bancii, care, la randul sau, a evaluat dificultatile financiare ale clientului sau in rambursarea sumelor datorate la datele scadente. In oricare situatie, pentru a fi in masura sa restructureze contractele de credit, clientii trebuie sa dovedeasca faptul ca se confrunta cu dificultati financiare. Mai mult, ei trebuie sa se angajeze ca se vor conforma noilor conditii stabilite în contractele de credit, asa cum au fost acestea recent restructurate.

Restructurarea contractelor de credit nu poate deveni un mijloc pentru companii, pentru a evita continuu starea de insolventa. Dimpotriva, dupa incheierea noilor contracte de credit restructurate, ca urmare a punerii in aplicare a unei scheme specifice de restructurare, imprumutatul trebuie sa aiba capacitatea de a rambursa sumele datorate in conformitate cu parametrii normali de rambursare, in conformitate cu noii parametri de rambursare.

La sfarsitul anului 2009, pentru a facilita punerea in aplicare a anumitor scheme de restructurare a contractelor de credit, si constienti fiind de faptul ca era in interesul bancilor ca clientii lor sa-si plateasca integral imprumuturile, in loc sa execute garantiile stabilite in contractele de credit, Asociatia Romana a Bancilor (“ARB”) a publicat o lista a celor mai frecvent utilizate scheme de restructurare, aplicabile contractelor de credit încheiate cu intreprinderile mici şi mijlocii.

Rescadentarea contractului de credit
Rescadentarea contractelor de credit reprezinta modificarea scadentei si/sau a sumei de plata a unei sau mai multor rate de credit ce urmeaza sa fie platite, insa fara a depasi durata initiala a creditului.

Practic, rescadentarea contractului de credit se realizeaza prin incheierea unui act de act aditional la contractul de credit respectiv, in baza caruia vor fi emisi noi parametri ce vor include noile date scadante ori sumele noilor rate. Poate fi acordata o perioada de gratie imprumutatului.

Reesalonarea contractului de credit
Prin aceasta schema de restructurare, compania poate modifica datele scadente / sumele uneia sau mai multor transe ce urmeaza a fi platite, depasindu-se data finala de rambursare a creditului. De asemenea, aceasta schema de restructurare poate insemna incadrarea imprumutului intr-o alta categorie, insa fara a depasi durata maxima initiala a creditului. Similar cu schema rescadentarii, poate fi acordata o perioada de gratie imprumutatului.

Refinantarea unui contract de credit
O alta potentiala schema de restructurare este reprezentata de refinantarea contractului de credit, o metoda conform careia banca va acorda un nou credit, in scopul rambursarii sumelor ce erau datorate pe baza contractului de credit actual.

Noua schema de refinantare poate avea ca scop refinantarea unuia sau mai multor credite deja existente, in functie de situatia specifica a societatii respective. In cazul unei scheme de refinantare, partile trebuie sa incheie un nou contract de credit.

Facilitati de credit pe termen scurt
O alta posibila solutie pe termen scurt pentru companiile ce se confrunta cu dificultati financiare in rambursarea imprumuturilor lor este reprezentata de facilitatile de credit pe termen scurt care pot fi acordate de banci, in functie de situatia financiara specifica a companiei respective.

Alte solutii permise de Codul civil roman
Codul civil roman contine anumite posibilitati care, desi nu exonereaza imprumutatul de la obligatia sa de rambursare a creditului, permite transferul creantei către un tert, in conditii ce pot fi mai avantajoase pentru imprumutat. O astfel de solutie potentiala este reprezentata de cesiunea de creanta, care este un acord in baza caruia banca transmite creanta sa catre o alta persoana fizica ori juridica, impreuna cu toate garantiile acesteia.

O alta posibila solutie este reprezentata de subrogare, caz in care banca este inlocuita de o terta persoana care, prin plata datoriei clientului, dobandeste de fapt drepturile creditorului.

In plus, Codul Civil prevede si novatia, in baza careia se stinge obligatia existenta, aceasta fiind inlocuita orintr-o obligatie noua, inlocuindu-se fie obiectul, de exemplu creditul in sine, fie creditorul ori debitorul.

Articol realizat de Cristina Ghiberdic, Associate, si Mark Meyer, Partner, in cadrul societatii de avocatura Rubin Meyer Doru & Trandafir

Lasati un comentariu