Luni, 20 ianuarie 2014

Riscuri ce pericliteaza stabilizarea economiei europene

Sursa: BT AM

Desi programul LTRO derulat de BCE in doua transe, cumuland peste 1,000 mld EUR, a reusit sa asigure lichiditatea necesara bancilor europene, temperand in paralel cresterea galopanta a costului creditarii pentru tari ca Spania si Italia, e prea devreme sa concludem ca situatia este sub control si ca zona euro a depasit punctul critic. Default-ul controlat al Greciei atesta pana la urma ineficacitatea masurilor de lichiditate in combaterea unor probleme de solvabilitate, dar mai ales a masurilor de austeritate intr-o economie aflata in recesiune.

Astfel, vorbim de riscuri majore cu care economia europeana continua inca sa se confrunte si de evitarea carora atarna deznodamantul favorabil la care toata lumea spera. Chiar si asa, nu vedem cum stabilizarea situatiei in Europa si chiar consolidarea anumitor economii membre ar pune capat intregii spirale generate de izbucnirea marii recesiuni in 2008: in numarul din 5 martie identificam vulnerabilitatea Chinei, si a economiilor asiatice in general, la criza datoriilor suverane din Europa.

Cea mai mare amenintare la ora actuala pentru procesul de stabilizare economica in zona euro o reprezinta fara indoiala factorul politic. Odata cu incheierea operatiunii LTRO, BCE a predat stacheta guvernelor, de a caror coordonare in aplicarea masurilor anticriza va depinde evolutia lucrurilor de acum incolo. Restaurarea increderii in economia europeana – prin finalizarea celui de-al doilea pachet financiar pentru Grecia, majorarea plafonului pentru fondurile europene de salvare, recapitalizarea bancilor si adoptarea pactului fiscal european – este doar inceputul, liderii europeni trebuie sa si continue in aceasta directie. Iar acest proces s-ar putea dovedi destul de anevoios daca tinem cont, pe deo parte, de alegerile ce au loc in acest an in importante tari europene, iar pe de alta de profundul caracter nepopular al masurilor de austeritate.

Grecia va ramane, prin urmare, in centrul atentiei, alegerile legislative anticipate, programate pentru luna mai, riscand sa propulseze in fruntea tarii, pe un crescand sentiment anti-european, un guvern ostil fata de drasticele masuri de austeritate impuse de institutiile internationale creditoare. Desi, conform sondajelor recente, majoritatea grecilor sunt deocamdata in favoarea ramanerii in zona euro, un nou guvern, axat pe masuri populiste, ar fi inclinat sa speculeze pe tema retragerii Greciei din zona euro si s-ar putea sa intampine un electorat mai degraba receptiv. De asemenea, sa nu uitam alegerile prezidentiale din Franta programate in aprilie/mai, ele constituind un element extrem de important in evolutia raporturilor franco-germane, care stau practic la baza intregii strategii politice de combatere a crizei din zona euro.

Un alt mare factor de risc il constituie divergenta crescanda intre cele doua Europe: cea de Nord, competitiva, si cea de Sud, ingropata in deficite. Faptul ca Germania se pregateste sa isi reduca deficitul va ingreuna si mai mult procesul de recuperare pentru economiile periferice, iar asta in contextul in care dezechilibrele comerciale dintre cele doua Europe reprezinta un determinant cheie al instabilitatii economice. Partea buna e ca banca centrala germana a confirmat saptamana trecuta ca va continua sa accepte ca si colateral titlurile de stat grecesti, portugheze si irlandeze, contrar zvonurilor vehiculate in presa privind restrictionarea acumularii datoriei suverane a celor trei tari pe post de colateral. S-a evitat astfel o actiune ce ar fi alimentat sciziunea din interiorul zonei euro intr-un moment in care toata lumea asteapta coeziune in politicile bancilor centrale europene. Reafirmarea solidaritatii intre tarile membre este cruciala pentru supravietuirea Uniunii Europene si evitarea ascensiunii protectionismului economic ce se coaguleaza in astfel de perioade financiare dificile.

Vulnerabilitatea Portugaliei, precum si situatia critica a Spaniei – o economiei prea mare pentru a fi, la nevoie, salvata si care a inceput sa dea semnale ingrijoratoare in ultimele saptamani – completeaza setul de riscuri emanate de economia europeana. Dar vorbim totodata si de un risc, deloc neglijabil, generat de contextul geopolitic tensionat din Orientul Mijlociu, care exercita presiune asupra pretului la titei in cel mai nepotrivit moment pentru economia globala: un soc petrolier ar putea deraia definitiv procesul lent de redresare economica pe care il parcurgem.

Nu putem insa analiza perspectivele economiei europene, fara a o integra in contextul de ansamblu care constituie, in sine, cel mai notabil risc: fenomenul global de reducere a gradului de indatorare. Corectie a excesului practicat in anii de boom economic, acest proces se manifesta in egala masura la nivel guvernamental, bancar (cu precadere in Europa) si in randul gospodariilor (mai ales in SUA). Deteriorarea calitatii activelor bancilor europene a creat necesitatea masivei actiuni de recapitalizare, operatiune ce se va incheia in luna iunie a acestui an. Or ameliorarea solvabilitatii institutiilor de credit, fie ca e realizata prin vanzarea de active sau prin simpla reducere a activitatii de creditare, va continua sa inhibe un timp activitatea economica in Europa, si implicit la nivel global.

Comentariu de Dan Rusu, seful departamentului de analiza al societatii de brokeraj BT Securities

Lasati un comentariu