Criza datoriilor suverane a scos in evidenta structura imperfecta a Zonei Euro. Practic, o uniune monetara nu poate functiona fara un mecanism de coordonare si control in ceea ce priveste politicile economice. De asemenea, propagarea crizei in Europa a atras atentia asupra externalitatilor Uniunii Monetare. Nu in ultimul rand, s-a demonstrat faptul ca pentru o functionare optima a Zonei Euro este necesara realizarea Uniunii Politice (acoperisul care sa ofere stabilitate structurii monetare in perioadele de criza economico-financiara).
Fortate de atacurile speculative ale pietelor financiare (similare cu cele din perioada crizei Sistemului Monetar European de la inceputul anilor 1990), autoritatile europene au adoptat si implementat o serie de masuri, menite sa suplineasca lipsa Uniunii Politice. Aceste masuri au vizat stabilitatea financiara, consolidarea bugetara, coordonarea politicilor macroeconomice, monitorizarea riscurilor sistemice, reformele structurale si convergenta reala, punandu-se bazele unei noi guvernante economice in Europa.
Astfel, a fost creat Fondul European pentru Stabilitate Financiara (cu o valoare initiala de 440 mld. euro). Fondul este utilizat pentru calmarea pietelor financiare in momentele de intensificare a crizei datoriilor suverane (se acorda linii de credite de urgenta pentru statele care nu se pot finanta din pietele financiare). Totodata, s-a luat decizia lansarii in 2013 a Mecanismului European de Stabilitate, care va avea statut de institutie internationala si va dispune de o capacitate de imprumut de 500 mld. euro. De asemenea, au fost create Sistemul European al Supraveghetorilor Financiari si Consiliul European pentru Riscuri Sistemice.
Pe de alta parte, a fost lansat Semestrul European - un mecanism de supraveghere si coordonare a politicilor economice si bugetare ale statelor membre. Practic, politicile economice ale statelor membre ale Uniunii Europene vor fi evaluate de Comisia Europeana inainte de a fi adoptate.
In planul convergentei reale a fost adoptat Pactul Euro Plus, care prevede promovarea competitivitatii si a ocuparii fortei de munca, consolidarea finantelor publice si a stabilitatii financiare.
Totodata, s-a propus Reforma Pactului de Stabilitate si Crestere, pentru a asigura consolidarea bugetara si coordonarea politicilor bugetare la nivelul Uniunii Europene. Noua versiune prevede intarirea rolului Pactului, supravegherea extinsa a politicilor macroeconomice ale statelor membre si intarirea cadrului fiscal national (prin includerea in Programele Nationale de Convergenta si in Programele Nationale de Reforma a recomandarilor aprobate de Semestrul European).
Trebuie mentionata si ideea Presedintelui Bancii Centrale Europene (J.C. Trichet) cu privire la crearea unui Minister European al Finantelor Publice.
Aceste masuri pot fi considerate pasi (mici) in directia realizarii Uniunii Politice in Europa. Insa masurile nu au fost suficient de credibile pentru pietele financiare, atacurile speculative la adresa sustenabilitatii Zonei Euro intensificandu-se in vara acestui an (Grecia a avut nevoie de un nou Program de sustinere financiara internationala). Cu alte cuvinte, aceste masuri nu sunt suficiente pentru a garanta supravietuirea Zonei Euro.
Deocamdata, Uniunea Politica in Europa pare un obiectiv indepartat. Este dificil de crezut si de imaginat in acest moment ca vom asista la realizarea acestei Uniuni pe termen scurtmediu.
Acest proces ar presupune noi eforturi financiare din partea economiilor puternice ale Zonei Euro si pierdere de suveranitate din partea statelor vulnerabile din punct de vedere economic (in spiritul principiului quid pro quo, care a dominat constructia europeana). De altfel, la recenta intalnire Merkel-Sarkozy nu a fost agreata ideea crearii euro-bondurilor.
Un scenariu diametral opus realizarii Uniunii Politice ar consta in destramarea Zonei Euro (scenariu mentionat recent si de fostul Presedinte al Rezervei Federale, A. Greenspan (2011)). Acest scenariu este plauzibil, dat fiind ca au fost incalcate principiile fundamentale care au stat la baza crearii Zonei Euro: monetizarea datoriei publice de catre Banca Centrala Europeana, comportamentul bugetar neadecvat al guvernelor statelor membre. Cu alte cuvinte, pietele financiare si-au pierdut increderea in mecanismul euro, devierea de la fundamente declansand unde de atacuri speculative.
Desi e greu de imaginat un astfel de scenariu, pietele financiare pot forta iesirea unuia sau mai multor state din Uniunea Monetara. Mai ales, ca economiile tarilor care au beneficiat de sprijin financiar in ultimele trimestre necesita un lung si dificil proces de ajustare economica (care s-ar putea prelungi pe parcursul mai multor generatii). Aceste economii sunt in acest moment socuri asimetrice in Zona Euro.
Insa destramarea zonei euro ar putea pune capat procesului de constructie europeana. Ar putea urma o perioada de haos economic si social cu consecinte greu de determinat si imaginat in prezent! O perioada prelungita de incertitudine, contractie economica, somaj ridicat, etc. Iar locul si rolul Europei in economia mondiala ar avea mult de suferit intr-un astfel de scenariu.
Un al treilea scenariu ar consta in stabilizarea Uniunii Monetare Europene prin respectarea principiilor fundamentale din Tratatul de la Maastricht: revenirea Bancii Centrale Europene la un comportament conform cu Statutul; responsabilizarea guvernelor pentru deciziile lor (neinterventia celorlalte tari membre pentru a salva statele aflate pe marginea prapastiei).
Comentariu de dr. Andrei Radulescu, senior analist in cadrul societatii de brokeraj Target Capital
