Luni, 06 ianuarie 2014

Sistemul bancar actual si scaderile sale (II)

Si, din nefericire, vor fi ani de zile pana ce sistemul isi va reveni complet. Ganditi-va doar la cati oameni isi doresc un Cadillac de exemplu (dupa exemplul lui P.Kotler), dar cati si-l pot permite cu adevarat. Asadar, ceea ce ne ingrijoreaza este scaderea cererii solvabile, indiferent de ce indicatori folosim. Nu mai punem la indoiala verosimilitatea acestei sintagme, deoarece, anul trecut, am observat in Romania o scadere a vanzarilor de autoturisme noi cu cca. 65 % conform INS.

Sistemul financiar a stat la baza dezvoltarii lumii si societatii per ansamblu. Acum, ironic, este la baza celei mai mari recesiuni din istoria umanitatii.

Sa continuam totusi cu cauzele acestei “apocalipse financiare”: o alta ar fi cursa extrem de rapida catre profitul pe termen scurt. Nimeni nu are rabdare, chiar si investitorii neinitiati doreau si doresc si acum profituri de “doua cifre” asupra sumelor pe care le arunca in piata.

“The bigger they are, the harder they fall”, spunea Murphy (cu cat sunt mai mari, cu atat cad mai greu). Angajatii bancilor, cu precadere seller-ii (cei ce vand produse bancare), sunt extrem de orientati spre atingerea unor tinte. Targeturile sunt stabilite de regula de catre centralele bancare si desi procedura este buna, tintele sunt din ce in ce mai ridicate, iar in conditii de crunch economic, devine un lucru greu de indeplinit chiar si de catre cei mai buni angajati. Exista, pentru banci, un singur scenariu in care lucrurile ar functiona asa cum trebuie: un scenariu al onestitatii complete. Ori acest lucru, din punctul lor de vedere, este complet indezirabil in ziua de astazi. S-au facut progrese, dar bancile sunt institutii eminamente netransparente.

Riscurile excesive pe care bancile si institutiile financiare si le-au asumat au contribuit la scaderea starii generale “de sanatate” a sistemului. Altfel spus, daca in 2007, clientii nesanatosi / dubiosi ai bancilor din S.U.A. (situatia este similara si in statele din Europa de Sud Est), ponderea era de 4-5 %, la ora actuala s-a ajuns in unele cazuri, la procente intre 10 – 25 %. Ceea ce pentru o banca, in conditii in care cresterea economica este negativa, este enorm de mult. Iar perspectivele, din pacate, sunt destul de gri.

La nivel mondial, s-a pornit o spirala de crestere a valorii nete a institutiilor financiare, an dupa an, si nimanui se pare ca nu i-a trecut prin cap faptul ca “bula” continua sa se alimenteze, si, intr-un final, in 2007, s-a spart. Coborand si mai adanc in abis, trebuie sa notam ca minciunile, voite sau nu, au creat la nivel mondial starea in care ne gasim astazi. Sa recunoastem: personaje ca Madoff sau Stanford si-au batut joc de toata lumea, deoarece, pe langa faptul ca au “fentat” SEC (Securities and Exchange Comission – “cainele de paza” al NYSE) ani de zile, au atras prejudicii nu doar americanilor, ci intregului sistem de burse, la nivel mondial. Bancile insa au si ele partea lor de vina, deoarece, desi nu au ca scop minciuna (departe de a afirma asa ceva), sunt reticente in ceea ce priveste prezentarea tuturor aspectelor importante pentru clienti si ascund informatii pretioase in spatele unei terminologii stufoase pentru necunoscatori.

De altfel, Sun Tzu spunea, acum mai bine de 5.000 de ani, ca succesul in infrangerea adversarului este deceptia. Multe din institutiile financiare mari si nu numai (Lehman Bros. sunt doar un exemplu, altii se pare ca-i urmeaza), au inselat cu buna stiinta increderea clientilor lor, aparand puternice cand de fapt, erau giganti cu picioare de lut. Dar nici macar analistii de succes ai acestor institutii nu au putut prevedea scala dezastrului provocat de ei insisi.

Termeni ca hazard moral, asimetria de informatii, ascunderea voita a unor astfel de informatii au creat prejudicii clientilor, institutiilor insasi, dar, mai grav, unui sistem financiar care era crezut infailibil. Insa, acest sistem si aceste institutii sufera de sindromul “Sarmanului Dionis” eminescian. S-au crezut prea puternici pentru a fi coborati, bancile s-au crezut prea mari, prea “destepte” pentru a avea probleme. Iar rezultatele acestor arogante le vedem in prezent, le-am vazut in Islanda, Letonia, Grecia, Romania si mai nou, probabil Spania si Portugalia.

Principiile unei economii sanatoase pot fi incalcate, dar repercursiunile urmeaza automat. Mediul economic romanesc si mondial resimt din plin efectele. De aceea, trebuie sa realizam lucrurile evidente: sistemul financiar-bancar nu este infailibil. De fapt, de 3 ani de zile ni se arata asta.

Dar, poate ca cea mai trista cauza pentru producerea dezastrului care ne roade economiile in zilele de acum, este, asa cum spunea Stiglitz, laureat al premiului Nobel, lipsa de viziune. Cu precadere a bancilor. Deoarece acestea nu au fost capabile sa observe slabiciunile sistemelor lor de rating, de scoring, de management al riscului. Problema anomaliilor, luate individual nu a fost asa de grava, ci faptul ca acestea au devenit sistemice.

Deci, ce putem face, mai ales legislativ, pentru a preveni astfel de probleme? Criza a fost indusa artificial, pentru imbogatirea unora, pe seama celor multi, dar asta e o alta poveste. Asadar, probabil ca aceasta criza este una dintre multele care vor veni. Care este solutia? Un nou Bretton Woods, anuntat ca necesar de mari economisti, inclusiv autohtoni, precum Daniel Daianu.

Eliminarea redundantelor sistemului se poate realiza prin supraveghere mai ridicata, mai indeaproape a sistemului, a tranzactiilor efectuate. Usor de zis, aproape imposibil de facut, din cauza intereselor imense. Un nou acord international este esential, unul in care sa demonstram ca am invatat din greselile trecutului. Keynes ofera raspunsuri…

Iar despre banci, mai putina lacomie. Cresterile raportate nu inseamna nimic atunci cand nu sunt sustenabile. Siguranta sporita a sistemului poate crea beneficii si “o lume economica mai buna” pentru toti cei implicati. Daca vom continua sa ignoram aspectele simple ale acestor probleme, natura noastra lacoma va fi pedepsita din nou.

Comentariu de Lucian Alexandru Danciu,  analist financiar si colaborator al Universitatii “Lucian Blaga” din Sibiu

6 Comentarii

  1. phoenix spune:

    bun articol

  2. Luci Savu spune:

    “Iar despre banci, mai putina lacomie” din pacate asta nu o sa se intample, in nici un caz nu in Romania.
    O expresie mai veche spune “Banca nu pierde niciodata!” Orice banca o sa vrea sa castige mai mult si mai mult indiferent de conditiile economice.

  3. phoenix spune:

    din fericire lumea e in continua schimbare

    cu putin noroc si cu oamenii potriviti in locurile potrivite ..nu?

  4. Alex Danciu spune:

    @ phoenix…punct ochit, punct lovit! :)

  5. fparte bun articolul. Felicitari !

  6. Alex Danciu spune:

    @ Feri, mulţumesc!

Lasati un comentariu