Ceea ce vedem de cateva zile sunt incercari disperate ale autoritatilor europene de a veni cu solutii al caror scop nu este rezolvarea crizei zonei euro, ci evitarea conturarii unei uniuni fiscale formale
Intalnirea de ieri dintre cancelarul german Angela Merkel si presedintele francez Nicolas Sarkozy nu a adus nimic clar in chestiunea recapitalizarii bancilor.
Devine tot mai clar ca Franta se opune ideii recapitalizarii bancilor via bugete nationale, sustinand in schimb utilizarea EFSF (si) pentru aceasta chestiune. Dar Germania se opune variantei EFSF stiind ca asta ar insemna o contributie mai mare decat cea pe care Berlinul o asigura in prezent. Deocamdata Banca Centrala Europeana refuza sa ofere leverage (varianta nu este luata in calcul nici macar la nivelul Eurogroup), iar Fondul Monetar International / fondurile suverane / investitorii privati nu au indicat explicit vreo disponibilitate pentru a participa (in unele cazuri chiar dimpotriva, notati ca la sfarsitul lunii trecute Warren Buffett a recomandat bancilor europene sa nu solicite injectii de capital din partea Berkshire Hathaway, si amintiti-va ca in septembrie 2008 Buffett a refuzat sa investeasca in Lehman Brothers).
Probabil ca si de aceasta data Berlinul va avea castig de cauza. Daca Parisul cedeaza (chiar si numai pe scheme de garantare nu neaparat injectii efective de capital), atunci ratingul suveran AAA al Frantei este in pericol iar ciclul reflexiv negativ care se antreneaza deja la nivel suveran / bancar va continua.
Ceea ce vedem de cateva zile sunt incercari disperate ale autoritatilor europene de a veni cu solutii al caror scop nu este intreruperea ciclului reflexiv negativ, ci evitarea conturarii formale a unei uniuni fiscale in zona euro. Investitorii vor continua sa descopere fisuri in aceste solutii intermediare.
Comentariu de Mihai Nichisoiu, analist piete internationale in cadrul societatii de brokeraj Tradeville
