Miercuri, 25 decembrie 2013

Solutii pentru criza actuala

In primul rand, trebuie sa intelegem un singur lucru: desi nu am vrut, si nu am avut nimic de-a face cu declansarea acestui „crash financiar”, ii resimtim din plin efectele. Daca anii 2008 si 2009 au fost caracterizati de stiri tulburatoare, despre falimente de tara mai putin rasunatoare (de tipul Islanda – care, cu exceptia vulcanului Eyjafjallajokull, nu e prea cunoscuta la nivel mondial), anul 2010 aduce, din nefericire, criza…mult mai aproape de om.

De ce? Toate stirile acelea pe care le auzeam si, carora nu le dadeam atentie (perioada, daca va aduceti aminte, in care politicienii nostri – toti, fara exceptie, anuntau ca „Romania este departe de criza”), au devenit si devin, in acest an, elemente mult mai verosimile.

De fapt, anul acesta, „criza care in anul 2008-9 era la nivelul indicatorilor macroeconomic, a coborat la nivelul consumatorului de rand”, cum, elocvent se exprima, dl. Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR. Furtuna se intensifica, asa cum observam. Deocamdata, nimic din ceea ce ajunge la noi, ca informatie, nu indica vreo imbunatatire a climatului economic la nivel national, dar, vestea proasta este ca nici Europa (zona Euro), nu se descurca mai bine. Mai nou, Italia va apela, conform euobserver.com, la un imprumut de cca. 27 miliarde euro, pentru a evita criza.

Si totusi, solutia pe care as vedea-o va fi considerata, cel mai probabil, de catre multi, utopica sau complet nepotrivita. Ingaduiti-mi insa aceasta parere personala. Ceea ce socheaza la Romania este intensitatea privind lupta politica. Nu conteaza ca zeci de mii de oameni sunt gata sa iasa in strada, sa sufere, sa indure ploi, frig, lipsa de medicamente compensate, pentru ca nu mai pot indura umilinta si conditiile inumane. Important, pentru conducatorii nostri, de fapt, pentru politicienii nostri, este de a arata „a cui e vina”. Nu intelegem, ca popor, ca natie, ca acest fapt este cel mai putin important.

Dar, sa nu o mai lungim: situatia o stim cu totii! Solutia: Disparitia oricarei coloraturi politice din spectrul primelor doua puteri in stat: legislativ si executiv, cel putin pentru o perioada de 3-4 ani. De ce? Politica urmareste mereu capitalul de imagine, iar romanii sunt prin excelenta votanti „emotionali”! Cati dintre dvs. ati descarcat, indiferent de candidatul preferat, de pe site-ul acestuia, programul de guvernamant? Ca sa vedeti cu adevarat, ce propune? Noi votam atipic, votam cu unul ca sa nu iasa celalalt. Realitatea este mult mai crunta. Tara nu a mai simtit o asemenea criza. Pana acum, ieseau in strada doar anumite categorii sociale: acum sincronizarea pare aproape perfecta – „the perfect storm of miscontent” (furtuna perfecta de nemultumire).

Un guvern fara culoare, care sa aplice deciziile pe criterii de eficienta economica, luand insa in considerare si importanta capitala a nevoii mentinerii coeziunii sociale. Ce masuri sa aplice? Economia ne ofera raspunsul, mai precis Keynes! Lordul englez al carui sistem monetar, propus la Bretton Woods in 1944, nu a fost acceptat, fiind preferat cel american. Keynes propunea, spre deosebire de liberalii economici, adepti ai „mainii invizibile” a lui Smith, o economie nationala (discutam de criza in Romania, nu in lume), in care statul sa aiba un rol activ. Cu alte cuvinte, rolul de catalizator al statului (exact ce lipseste statului roman de vreo cativa ani buni incoace, indiferent de culoarea politica a guvernului)!

Mai precis, in situatii de criza economica, reducerea fiscalitatii (bulgarii au aplicat-o si le merge bine), tocmai pentru ca, firmelor bolnave, afectate de criza, nu le dai „in cap” cu taxe suplimentare, ci incerci sa le oferi o gura de oxigen! Altfel spus, reducerea impozitelor si taxelor, care, surprinzator sau nu, ar putea constitui sporirea incasarilor la bugetul de stat, pe principiu simplu: cu cat taxele sunt mai reduse, cu atat mai multe firme din zona gri sau neagra (evaziune fiscala), vor fi tentate sa „intre in legalitate”.

Din pacate, nu realizam ca masuri de tipul impozitului forfetar, sporirea taxelor si impozitelor (in conditiile in care Romania are cel mai impovarator sistem fiscal din U.E.), omoara multe afaceri „din fasa”. Rolul de catalizator al statului trebuie sa se manifeste si in perioade de boom prelungit (cum fusese pana in 2007), cand statul intervine, prin parghiile sale (inclusiv Banca Nationala), sa tempereze cresterile si sa constituie rezerve, pe care, atunci cand furtuna soseste, sa le foloseasca in sprijinul populatiei.

Asadar, guvern tehnocrat, de specialisti in adevaratul sens al cuvantului! Repet, culoarea politica nu mai conteaza in aceasta situatie! Suntem atat de orbi incat sa nu vedem asta? Nu, dar interesele obscure sunt prea mari si prea multe…Statul ar trebui sa activeze, ca o plasa de salvare. Guvernul SUA a facut asta, U.E. a facut asta, pentru Grecia – si, desi situatiile sunt departe de a fi rezolvate, macar se vede intentia si se stopeaza propagarea efectelor negative, cum ar fi specula valutara.

Masurile noastre anticriza sunt sublime, si desavarsit inexistente! Vina, insa, ne apartine si noua. Nietzsche spunea, „cand te uiti prea mult in abis, abisul te priveste la randu-i”. Fara coerenta si fermitate in raspunsul la probleme pe care nu le-am provocat, dar al caror efecte le-am resimtit si le resimtim din ce in ce mai des cand dam drumul la apa calda, la gaz sau cand mergem la cumparaturi, Grecia este mult mai aproape decat credem! Sa nu uitam, sfarsitul lui 2007 insemna un „nu suntem in criza!” hotarat din partea guvernantilor! Si, iata ca, de fapt, eram!

Un proverb american spune „fooled me once, shame on you, fooled me twice, shame on me” (m-ai fraierit odata, sa-ti fie rusine, m-ai fraierit a doua oara, sa-mi fie rusine)! Sa invatam din greselile trecutului extrem de recent si sa luam masurile care se cuvin pentru a evita tensiunile sporite care si asa, deja mocnesc! Acest articol nu isi propune sa invete ceva, ci sa ne faca sa constientizam ca timpul pentru jumatati de masura a apus de mult. Abisul ne priveste, fie ca ne place sau nu. Depinde de noi; de fapt, mereu a depins, numai de noi…

Comentariu de Lucian Alexandru Danciu,  analist financiar si colaborator al Universitatii “Lucian Blaga” din Sibiu

6 Comentarii

  1. andrei spune:

    Afirmatia “mereu a depins, numai de noi” este la fel cu a lui S.Vladescu cand zicea ca Romania va fi scoasa din criza de catre poporul roman.

  2. Alex Danciu spune:

    mă refeream la noi, nu în sensul de “popor român” ci în sensul de oamenii care ne conduc, ca şi, teoretic, reprezentanţi ai poporului….oamenii de rând nu au nici o vină, dar, din nefericire, noi plătim tot timpul!

    mulţumesc pentru observaţie :)

  3. phoenix spune:

    e adevarat, votam atipic..
    de fapt pe cati oameni ii intereseaza politica? cel putin tinerii nu se duc la vot pt ca nu-i intereseaza.. solutii pt criza se tot propun dar nu se face nimic.. la noi nu se duc politici anticiclice.

  4. phoenix spune:

    si-o sa platim mult si bine !

  5. Luci Savu spune:

    Guvernul tehnocrat e o solutie dar in Romania ideea de guvern tehnocrat a fost folosit de pdl pentru capital de imagine.
    Ai spus foarte bine, romanii voteaza in functie de simpatie, sau ca sa nu iasa celalat. Recunosc si eu am votat la fel de cele mai multe ori pentru ca pana la urma nu avem de ales.
    Din pacate suntem in rahat atat de adanc incat rasturnarea guvernului Boc oricat de bun sau de prost e (in functie de preferninte) ne-ar scufunda intr-o noua criza politica ceea ce ne-ar duce la acelasi nivel cu Grecia daca nu mai rau

Linkuri catre acest articol

  1. Bugetarii buni si rai - lucisavu

Lasati un comentariu