Marti, 15 aprilie 2014

Valutele emergente continua sa stea pe un butoi cu pulbere

Cand pe 31 august Brazilia a livrat o surpriza gigantica in forma taierii dobanzii cheie, perceptia generala a fost ca initierea unui ciclu de relaxari monetare in lumea emergenta va fi privita de investitori in mod benign ca incercare de a preveni materializarea unor socuri exogene asupra fundamentelor locale. Dar aceasta perceptie supraestimeaza spatiul de manevra disponibil si in acelasi timp subestimeaza magnitudinea socurilor exogene.

Exista doi factori care pot limita dramatic disponibilitatea economiilor emergente de a taia dobanzile. Unul dintre factori este inflatia. Turcia se relaxeaza monetar inca de la sfarsitul anului trecut, dar in octombrie preturile la nivelul consumatorilor au inregistrat fata de luna precedenta cel mai mare avans din ultimii noua ani. In India inflatia este in buna masura structurala, dinamica acesteia cel putin pe termen scurt tine foarte putin de ceea ce se intampla cu pietele financiare europene. O inflatie structurala inseamna in acelasi timp un spatiu de manevra tot mai limitat in privinta utilizarii unor noi runde fiscale stimulative. Este dificil de imaginat de pilda ca Argentina ar putea repeta cresterile stratosferice ale cheltuielilor guvernamentale pe care le-am vazut inaintea alegerilor prezidentiale din aceasta toamna.

Al doilea factor se refera la pozitionarea investitorilor straini, mai exact la speculatii carry-trade enorme plasate post-Lehman Brothers in economiiile emergente. Rezerva valutara a Coreei de Sud de aproape $300 miliarde pare uriasa in termeni absoluti, dar cifra trebuie pusa in perspectiva: volumul bondurilor locale cu scadente scurte detinute de fondurile straine inseamna jumatate din rezerva valutara. Notati de asemenea ca bancile europene, fortate acum sa reconsidere structura portofoliilor, au o expunere de $4,4 trilioane in economiile emergente.

Iar taieri succesive ale dobanzilor cheie vor pune presiuni negative considerabile asupra speculatiilor carry-trade intr-un moment in care oricum capitalurile fug dinspre periferiile riscurilor globale inapoi catre cele mai importante centre de lichiditate. Tentatia relaxarii monetare s-ar putea volatiliza rapid daca valutele corespondente incep sa se prabuseasca. In urma cu cateva zile de altfel Ungaria a avertizat ca ar putea recurge la majorari ale dobanzii cheie pentru a intrerupe deprecierea forintului.

Am notat deseori ca Europa nu are o linie de aparare credibila in fata orizontului tot mai probabil al unui cataclism pe propriile piete financiare. Dar nici lumea emergenta nu pare sa aiba un spatiu de manevra remarcabil vizavi de aceeasi perspectiva. Raman la parerea ca valutele emergente stau pe un butoi cu pulbere.

Comentariu de Mihai Nichisoiu, analist piete internationale in cadrul societatii de brokeraj Tradeville

Lasati un comentariu